Lăcrămioara Stavire şi Corneliu Antoniu fac vorbire despre o marcă culturală danubiană afirmată cu inteligenţă a 17-a oară-„Serile de poezie Antares”
Reporter: Galaţiul este la o extremitate geografică, dar devine cel puţin odată pe an o capitală culturală. Cu artişti din patru ţări în cinci oraşe dunărene, Serile Antares au demonstrat că Bizanţul şi Europa se reunesc la Galaţi prin cultură. Ce rămâne după şase zile de Festival?
Lăcrămioara Stavire: Pentru noi, cei din echipa de organizare a Festivalului, rămân în primul rând amintirile frumoase.A fost un mare succes, având în vedere că au participat mari poeţi, care şi-au susţinut poeziile în faţa unui numeros public, atât în Galaţi cât şi la Brăila, Sulina, Tulcea. Noi, organizatorii am fost deosebit de încântaţi de acest succes. Vrem ca la a 18-a ediţie să extindem Festivalul. Facem apel la toţi cei care simt cu inima, să ne fie alături. Avem nevoie de sprijin şi credem că se poate.Fundaţia Antares este dechisă tututror celor care iubesc poezia dar şi cultura în general. Pot veni cu idei noi, pe care vrem să le preluăm şi să le dăm un nou sens.
Corneliu Antoniu: Asta înseamnă că a 18-a ediţie Antares începe azi. Antares-sfârşit de festival, început de festival! Noi am încercat la fiecare ediţie să venim cu ceva nou. Să nu fie un tipar static, un tipar procustian în care fiecare să încapă, o reţetă culturală…Am făcut nişte graniţe culturale foarte largi, cu posibilitate de extindere permanentă. De exemplu, anul acesta am avut expoziţia de pictură a artistului Vasile Andronache, un pictor tânăr şi excepţional, cu expoziţii nenumărate deschise în străinătate şi în România. Vrem să creăm un ansamblu al artelor-pictură, muzică, poezie. Încercăm să mobilizăm oameni din Galaţi care sunt dispuşi să iubească cultura. Nu facem o selecţie, punem în legătură scriitorii noştri din Galaţi cu mari personalităţi ale culturii actuale, pentru a crea acel dialog cultural de care vorbeam. Scriitorii din Galaţi sunt primiţi la Cluj sau altundeva ca scriitori din România, şi nu doar scriitori locali, de provincie culturală. Unora poate le convine situaţia asta, dar intenţia noastră, poate puţin ascunsă, este de a promova ceea ce este sau credem noi că este literatura autentică. Aţi observat şi dv, la noi la Festival au venit cele mai mari personalităţi din România, începând cu academicianul Eugen Simion, Nicolae Breban, toate numele importante, în proporţie de 90 la sută. Nu a fost nici posibilitatea materială prea mare, unii au considerat că nu este nevoie de un dialog cu provincia, dar în general, referinţele de pe internet sunt extraordinare.
Rep.: Am o mirare: Galaţiul este atât de puternic cultural, prin reviste, festivaluri dar dosarul de capitală culturală europeană îl depune Brăila.
C.A.: Din punctul meu de vedere , bine face. Părerea mea este că Brăila nu poate face singură treaba asta. Este o frăţie, este un complex cultural, care se poate contura odată cu fortificarea turismului în zonă. Dar, deocamdată, ţinta noastră este atinsă. Scriem deja proiectul pentru următoarea ediţie, totdeauna noi predăm proiectul în luna octombrie. Linia generală este de îmbunătăţire, de extindere, fără a promova mediocrii, cointeresaţi din alte puncte de vedere să participe, ci numai valorile autentice.
Rep.: Vă bazaţi pe o critică autentică?
C.A.: Sigur, ne bazăm pe criticul Viorel Coman, care acum este şi preşedinte de Consiliu Judeţean. Am mai fi putut avea încă un preşedinte de Consiliu Judeţean pe lângă noi, dar dânsul preferă să plece în altă parte… Este deci Viorel Coman, Viorel Ştefănescu şi AG Secară, trei profesionişti, la care se adaugă critici din Bucureşti-Radu Voinescu şi Alexandru Dobrescu, ca şi Vasile Spiridon. Şi se adaugă scriitorii dotaţi cu spirit critic din naştere-sunt în cadrul Facultăţii de Filologie, dar nu vor să participe. Nu vor, e o mare tristeţe…Poate că nişte capitole din istoria literară de la Galaţi se vor face la facultatea de Filologie, profesionist, nu amatoriceşte cum s-a făcut la nu ştiu ce centru cultural…Să fie o lucrare care să însemne ceva în România, nu doar pentru strada cutare din Galaţi. Asta este intenţia noastră, şi dacă cineva ne înţelege, îi mulţumim din toată inima. De 17 ani, primarii şi Consiliul ne-au ajutat, chiar dacă mai greu. Poate că ne va ajuta Consiliul cu subvenţionarea unui consiliu de redacţie ca lumea…Această revistă, care este a uniunii Scriitorilor, de la Iaşi la Constanţa, nu este subvenţionată în nici un fel. Directorul nu ia salariu, redactorii nu sunt plătiţi, dar apare trimestrial, în loc să apară lunar. Este revistă de profesionişti şi sperăm ca primarul şi consilierii să ţină cont de rugămintea noastră.
Rep.: Ce ne facem dacă dictonul proletcultist e actual pe la Primărie: ”Se poate cu cultură, dar se poate şi fără!”
C.A.: Dacă se poate subvenţiona integral o revistă de interes local, de ce n-am face eforturi să susţimem şi o revistă de interes naţional? Revista Antares o edităm aproape gratuit, de 17 ani…
Rep.: Aţi alcătuit schiţa de proiect pentru viitorul festival Antares?
L.S.: Avem schiţa de proiect, dar vrem totuşi să ţinem secret totuşi, măcar până în luna octombrie, când o să prezentăm ce intenţionăm. Vom reuşi sigur. Avem grupul Galaţi, Brăila şi Tulcea care susţin Festivalul, şi care îi dau caracterul de mase.
C.A.: Să spunem doar unul. Va apare o antologie de poezie în septembrie, o carte închinată Sulinei, ce mai important porto-franco, numită” Sulina, mon amour”, ce conţine şi câte una sau două poezii ale autorilor străini care au fost în România. Va fi în două limbi de circulaţie, şi în limba română.
L.S.: Dar trebuie vorbit aici şi de antologia de poezie a festivalului, din care, dacă îmi permiteţi, voi cita versurile scrise de poetul francez Laurent Bayard, în „Cântec românesc”: „Surioară a Franţei, în astă Românie din alt veac, te aştepţi să-l întâlneşti când pe Mihai Viteazu, pe Ştefan cel Mare, sau, pierduţi pe o străduţă în Bucureşti, paşii grăbiţi ai lui Paul Morand”. Iată cum se afirmă şi prin poezie valorile de prestigiu ale României. Poeţii din Franţa, din Israel, din Turcia şi din România au rezonat pe aceleaşi coordonate ale valorilor româneşti, ba chiar şi pe emulaţia culturală introdusă de festivalul Axis Libri-târgul de carte. Au plecat cu o imagine extraordinară a Galaţilor culturali. Sper ca cel târziu la anul, Biblioteca Urechia să aibă contracte de traducere, pentru ca scriitorii străini să traducă cărţile noastre şi să fie un schimb cultural de rezonanţă internaţională.
