Ministerul Cultelor si al Instructiunii Publice, ,,DIVIZIA SCOALELORU,”anunta Primaria Orasului Galati; ,,Corpurile Legiuitoare, dupa cererea guvernului, au acordatu un creditu de 300 000 lei, pentru cladirea si instalarea unui localu de liceu in Galati. Ministerul este decisu a pune in studiu cat mai curandu facerea planeloru si devizeloru necesare. Pentru aceasta insa este nevoie sa cunoasca terenul pe care este sa se faca cladirea.”
In 12 iunie 1886, Consiliul Comunal, in sedinta din acea zi, numeste o comisie formata din domnii Manto, Antoniu si Curtovici, care se va ocupa cu alegerea terenului, urmand sa prezinte cat mai repede consluzia la care au ajuns. Era primar atunci M. Hagi. Nicola. Si de aici incepe, in stilul caracteristic si astazi genei noastre, o palpitanta cautatura, caci cautare nu i se poate spune, cautatura care v-a dura pana in iunie 1888 cand, prin Ordonanta de Adjudecare a Tribunalului Covurlui S II, nr.304 comuna a cumparat un teren de la Elpinica Alecsandri.
Prima comisie pornita la drum, isi prezinta raportul in 03 iulie 1886. Din terenurile apartinand comunei, comisia considera ca singurul care corespunde conditiilor impuse de Minister pentru constructia liceului, nu e altul mai bun decat, ,,locul de la Biserica Vovidenia, care a servit de cimitir si care loc este destul de spatios, situat in centrul orasului si avand doua fatade, pe strade nu prea frecventate si nesgomotoase.” Urmeaza o pauza de gandire si in 13 Decembrie 1886, Consiliul Comunal numeste o alta comisie formata din domnii Pacu, Balaban si Tatusescu, care urma sa aleaga un alt teren fie din proprietatile comunei fie din cele particulare. Primar C. Ressu.
Raportul noii comisii, este prezentat Consiliului Comunal in 17 ianuarie 1887. Sunt propuse si analizate in raport, urmatoarele locatii;
1. G. Demetrescu Camarasu, strada Brailei – 35 000 lei -insuficient ca spatiu.
2. Dobrovici, Gheuca si Paraschiv Hagi Stoian, str. Mavromol, bine plasat dar doamna Hagi Stoian, refuza categoric sa vanda.
3. Elpinica Ch. Alecsandri, loc foarte bun dar prea scump, 70 000 lei si afectat de vecinatatea la nord cu fabrica de cherestele a lui Mihailoff.
4. P. Malaxa, strada Codreanu, insuficient si avere dotala, greu de atins.
5. Fostul cimitir armean de pe strada Frumoasa, indestulator dar….
6. August Dall *Orso, Medeanul Strajescu, teren suficient nu indeplineste conditiile pentru un liceu.
7. Locul din spatele Bisericii Catolice, generos in strada Mihai Bravu, proprietar Woard si Degrand, doi fosti consilieri ai Comisiei Europene plecati si greu de gasit.
8. Locul de la intersectia strazilor Domneasca, Vultur si Beldiman, langa Notre Dame de Sion, bun cu singura obiectie, distanta fata de centrul orasului.
Comisia recomanda pentru alegere trei spatii; cel din spatele Bisericii Catolice, Woard si Degrande, al doamnei Elpinica Alecsandri de pe Mavromol si cu rezerve pe cel al domnului G. Demetrescu Camarasu de pe Brailei. Dar discutiile continua si se prelungesc nepermis chiar daca in repetate randuri Ministerul Culturii si al Instructiunii Publice, solicita in repetate randuri un raspuns cat mai urgent. Se fac si dese interventii de la Bucuresti mai ales pentru terenul din Mihai Bravu al ,,consilierilor Ward si Degrand, la care se adauga inca un protejat al ministerului, Duca.
Dar rezultatele ca si interventiile protectoare sunt numeroase si intense. Se solicita un reprezentant al Ministerului pentru a limpezi apele si se numeste o alta comisie avandul in frunte pe impostorul profesor Alexandru Radu. E iulie 1887 cand Consiliul Comunal la recomandarea noii comisii, propune cumpararea terenului oferit de Panaitache Malaxa de pe strada Codreanu cu pretul maxim de 50 000 lei. Aprobarea Consiliului, nu are insa nici o valoare si discutiile ca si interventiile, contiua. Apar si noi oferte; Efrosina Deciu, terenul de la intersectia strazilor Holban cu Mavromol si Mihai Colognomu cu un teren din str. Mihai Bravu alaturea cu Casele lui Ulise Negroponte de la Vadul Comisiei Europene.
O ultima oferta face in septembrie 1887, doamna Elpinica Alecsandri coborand pretul de la 70 000 la 40 000 lei. In 15 septembrie Consiliul Comunal hotaraste cumpararea terenului la suma de 40 000 lei si cu plata taxelor din jumatate. Tergiversarile cu plata si cu adjudecarea definitiva a terenului dureaza inca pana in iunie 1888.
Nu se uscase inca cerneala de pe documentele semnate la Tribunal, cand o antrepriza de la Bucuresti, Antrepriza Zissu Spiner Zipper, cere cu insistenta primariei sa elibereze terenul cumparat sa-si depoziteze materialele de constructie si tot ceea ce trebuie pentru declancasea lucrarilor. Pentru aceeasi problema intervine de la Bucuresti si Ministrul Maiorescu. Sunt vehiculate in discutii si tergiversari si numele ministrilor D. Sturza si S. Haret.
In 11 noiembrie 1888 P. C. Nica, consilier adjunct si Al. Georgescu, inginer al comunei in baza delegatiei domnului primar, au procedat la masurarea si preluarea terenului pe care urma sa se construiasca liceul. Dimensiunile erau urmatoarele; partea de est se invecina cu strada Mavromol pe o lungime de 94 metri liniari. La vest, fundul, strada Spitalului pe o lungime de 104 metri, la nord o lungime de 195 metri cu fabrica fratilor Mihailoff iar la sud cu colonelul Cotrutz, C. Busila, Gh. Neculau, Irimia Melinte si doamna Gabroveanu pe o lungime de 200 m.
Receptia Preliminara a lucrarilor se face in Ianuarie 1890, din Comisie facand parte reprezentantii ministerelor ai prefecturii, primariei si liceului; Ion Cetateanu, directorul Liceului, A. Nicolini din partea prefecturii, Arhitectul sef al primariei, Nicolae Loghin, autorul proiectului si dirigintele lucrarii arhitectul George Mandrea, Alexandru Savulescu, arhitectul Ministerului si reprezentantii Antreprizei Zissu Spiner si Zipper.
Arhitectul George Mandrea 1855-1916- important arhitect roman, format la Dresda, fost arhitect sef al Primariei Bucurestiului si al Eforiei Spitalelor Civile, specializat in stilul neoromanesc.
18 - ianuarie - 2026
