Am urmărit mult în ultimele trei decenii Fenomenul Gaza. Convingerea mea, de călător universal, este că Gaza a fost intenționat menținută în sărăcie și promiscuitate, de către state și organizații politic-militare și teroriste, cu tot cu o populație destinată a fi carne de tun și cu o rețea de stabilimente-arsenal.
De-a lungul timpului, au mai existat inițiative (investitori particulari sau statali israelieni, arabi, americani, europeni etc.) de a investi în Gaza, cu scopul ridicării economice, combaterii sărăciei, salvării populatiei, prevenirii terorismului. Dar în general aceste inițiative – fragile – erau bruiate de adversarii interesați de menținerea statutului de Gaza-Arsenal și Focar conflictual. Iar unde, dacă nu în Gaza – unde subsolurile spitalelor și școlilor sunt tixite cu bombe – se puteau filma copii plini de sânge după câte o operațiune de contraatac sau antitero, după care imaginile inundau mapamondul, cu scopul defăimării “autorilor”?
Planul Trump, de construire a Rivierei Orientului Mijlociu, este, prin amploarea și forța sa (financiar, militar, politic), o speranță fără precedent. România ar trebui să fie alături de speranță, într-o lume din care a făcut parte și pentru care trebuie să lupte mai departe.
6 - februarie - 2025
