logoImpact EST nr. 886 - 18.09.2021

Ca om de dreapta mi-am fixat atenţia asupra partidului întemeiat de Brăteni, i-am urmărit evoluţia şi programele, mereu reînnoite de la un congres la altul. Am tot sperat ca de la un mamdat la altul să văd şi achiziţii noi, personalităţi credibile – academicieni, cadre universitare, cercetători, oameni de ispravă, cu notarietate, cu active serioase în viaţa publică românească.
N-am văzut. La fiecare congres am revăzut perindându-se prin faţa microfonului aceleaşi figuri tocite de prea multă întrebuinţare, aceleaşi chipuri acrite invocând o notorietate extrasă din tradiţia lăsată moştenire de Brăteni şi aceleaşi discursuri clişeice, stereotipe şi bombastice. Nici un nume nou, nici o personalitate mai apretată, cu carismă şi cu trecere la electorat.
Intenţionat sau nu, liderii acestui partid – şi cei vechi şi cei noi – furnizează percepţiei publice o imagine dezolantă, aceea că este indiferent la valoare şi incapabil de primenire. Există o explicaţie pentru această reticenţă şi a uşilor închise? Probabil că liderii dar şi membri obişnuiţi se tem să amplifice competiţia în partid şi să-şi zdruncine poziţiile dobândite. Un membru nou înseamnă pentru membrii vechi o suspiciune şi o temere în plus.
De fapt, meteahna e veche, de pe vremea Brătenilor. Niciodată partidul liberal nu s-a îmbogăţit, decât accidental, cu membrii noi, pe calea obişnuită – a adeziunilor, sau, mai rar a invitaţiilor personale, atunci când a fost vorba de cooptarea unui nume de mai mare rezonanţă. Totdeauna vechimea în partid a constituit un bonus fundamental, când s-a pus problema distribuirii funcţiilor în partid. Noii veniţi, indiferent de valoarea lor, trebuia să se înarmeze cu răbdare, să aştepte până să le vină rândul la recunoaşteri oficiale. Asta nu înseamnă că n-au existat şi cazuri de reuşite fabuloase. I.G. Duca, Mircea Cancicov Manolache-Costache Epureanu şi mulţi-alţii au dobândit poziţii importante nu doar în partid, dar şi în organismele statului român. Unii au şi plătit pentru ideile lor liberale; bunăoară istoricul Gheorghe Brăteanu, finanţistul Mircea Cancicov şi alţi liberali n-au putut supravieţui terorii şi şi-au lăsat oasele prin închisorile comuniste.
În toată istoria lui, partidul liberal a făcut puţine invitaţii de intrare în partid. De regulă când nu voia ca cineva valoros să ajungă în alte patide, în cel ţărănist, bunăoară, cu care s-a aflat într-o necurmată opoziţie. Cel mai adesea s-a primenit, şi şi-a injectat sânge proaspăt, nu prin atragerea unor membri de la alte partide, ci prin înghiţirea unor partide în întregime – a unei fracţiuni conservatoare prin aşa-zisa Coaliţie de la Mazar Paşa, sau a Partidului Social Democrat prin ceea ce s-a numit Trădarea generoşilor. Absobţia PDL-lui, mai recent, dar şi asocierea cu PSD-ul în aşa-NUMITA Uniune Socal Liberală se înscrie în aceeaşi manieră de a se întări prin asociere sau prin preluarea în întregime a formaţiunilor plitice, chiar dacă nu sunt apropiate doctrinar
A fost răspunsul lui Brăteanu la procesul anevoios de primenire şi de înnoire a partidului, mai oportun decât calea naturală, a adeziunilor semnate pentru că prin această înghiţire elimina şi un competitor de pe eşicherul politic. Cât priveşte parcursul invitaţiilor nominale, de aducere în partid, destul de puţine de altfel, adresate unor spirite mai alese şi cu trecere în ochii opiniei publice, acesta n-a fost totdeauna liniar. Unii au reuşit să se impună, să facă o frumoasă carieră politică, dar mulţi au fost compromişi repede şi neutralizaţi ca pretendenţi la funcţii sau recunoaşteri. Cazul lui Marian Munteanu, mai recent e un semn că meteahna este încă activă şi continuă să producă efecte.
Oricum, noii lideri ai partidului n-au avut clarviziunea lui Brăteanu de vreme ce au ales între alianţa cu PMP şi UDMR, pe aceştia din urmă. Brăteanu n-ar fi ales nici sub tortură această variantă. Dar cei care-i urmează în scaun n-au nici pe departe abilităţile celui pe care nu încetează să-l invoce în momente festive ca reper şi prim doctrinar al partidului.
Fiind singurul,sau, mă rog, cel mai important partid politic de dreapta de la noi, multă lume stă cu ochii pe el. Răspunderea lui este enormă, nu doar pentru soarta partidului, ci pentru întregul eşicher de dreapta, pentru că eşecul lui va însemna eşecul, pentru cine ştie câtă vreme a întregii drepte şi asta este foarte grav. Încă mai sperăm într-o guvernare de succes.

Ionel Necula 2 - septembrie - 2021

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Gala premiilor PIMM

Mereu reuşeşte Marian Filimon, acum pentru a 20-a oară, să ...

Cică se vrea veceu

Aflăm că în laboratoarele Primăriei Galaţi s-a pus la copt ...

Bustul lui Spiru Pl

Ţărăniştii de Galaţi, nedemni de acest partid istoric, darămite ...