La o simplă adiere de modă (made UE), învățământul a fost culcat la pământ, dar a fost ridicată din cartoane globale Educația ( nici până acum nu s-a înțeles mare lucru din schimbarea titulaturii ministerului!), care a făcut rapid din școli teren de conflict (pe termen scurt) și muzee ale divertismentului și ale sportului (pe termen lung).
Acum, suntem în faza meciurilor interminabile între elevi, cadre didactice, părinți, societate civilă confuză, politicieni corupți și ipocriți, specialiști de pretutindeni și din cotloanele presei.
În cadrul mult de/clamatului proces de simplificare a mișcării hârtiilor, a crescut considerabil ( coșmaresc!) realitatea birocratică a muncii didactice, încât n-ar fi de mirare ca, în viitor, cu prilejul punerii unei note, să se oficieze și ritualul unui proces-verbal de acor/dare-primire, ceea ce ar declanșa explozia stupidității de-a dreptul teroristă în domeniu, din partea celor ce concep formule progresiste în înnoitoare, moderne, bla-bla-bla! (de ce n-ar semna la observații, la circumstanțe și elevul?!… și familia?!… și membrii unui grup de prim ajutor psihologic?!…și vecinii?! …și bodiguarzii?!…și alți voluntari?!…, fie și prin corespondență sau pe internet.)
Pretențiile teoretice ale dirijorilor reformiști par nesfârșite, generând în peisaj exasperare, frică, adversitate, neîncredere, dispreț, lehamite, glume cinice de tip: ”Educația cere sacrificii, dar nu dă garanții.”
S-ar zice că, stimulat de libertate și democrație, analfabetismul a devenit galopant, excitat de modelele societății de consum, plasând țara în fruntea Europei cu olimpici și campioni, și repetenți, de-a valma. Lipsa de învățătură este cea mai tristă infirmitate umană. Ignoranța înseamnă primejdia de pervertire a rațiunii și de practicare a tuturor păcatelor.
De ținut minte: ”Însă aceasta foarte să știi, că omul cu mintea și cu învățătura din dobitoace se alege, iar aceasta lipsind și decât dobitocul mai rău iaște.” Concluzia sună ca o sentință fără drept de apel: ”Copilul neînvățat, dobitoc mic crește/ Iar mare făcându-se, bou mare se numește.” ( Dimitrie Cantemir, Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea).
Educația presupune rigoare și respect. Ambele sunt în mare suferință, în zilele noastre. Din toate părțile! Evident, speranța face parte din meniu, din datorie și din obligație. Dar ar trebui să conteze și din bun-simț social, politic, științific, economic, religios, civic etc.
21 - ianuarie - 2024
