De câteva zile circul cu metroul. Este mai comod, nu caut locuri de parcare pentru maşină, nu mă înjură nimeni în trafic, nu mă trage poliţistul pe dreapta…
Cine vrea să ştie cu adevărat ce se întâmplă cu noi, aşa în general, ca oameni, să intre în subteranele metroului din Bucureşti… Află o realitate pe care n-ai cum s-o cunoşti din altă parte, este de neînchipuit, este ceva cu totul special.
Prima observaţie care te face să-ţi faci cruce este felul în care toată lumea care circulă cu metroul se raportează la telefonul mobil… Incredibil ce dependenţă uriaşă ne-a dat acest teribil instrument al civilităţii zilei!
Toată lumea, dar absolut toată lumea stă cu ochii în telefon…
A doua chestiune care te pune pe gânduri ţine de politeţea celor ce ocupă locurile din vagoane! N-am ştiut că s-au inversat definitiv regulile, că cei tineri stau efectiv pe locurile unde ar trebui să stea mama şi copilul, bătrânii, cei în neputinţă, aşa cum este şi indicat de constructorul vagoanelor… Mamele stau cu copiii în braţe, iar pe locul lor, tinerii frumoşi şi liberi, cu blugii spintecaţi după o croială specială, cu inele în nas, urechi şi chiar pe limbă, stau pironiţi cu ochii în telefonul mobil. Parcă sunt nişte roboţi, nişte creaturi lipsite de suflet, ceva destul de urât, deranjant, supărător… I-am făcut cu greu loc unei tinere cu copilul în braţe pe unul din locurile ce i se cuvin. L-am săltat pe tânărul măgăruş şi i-am cerut să ofere locul unei mame în suferinţă… Greu, foarte greu a cedat, dar a cedat! Când a coborât la Piaţa Unirii, mi-a tras o înjurătură elegantă.
Au dispărut oamenii, domnilor, şi, o dată cu ei a dispărut şi omenia, calitatea aia specială care făcea dintr-un biped, un OM!
De când telefonul mobil ne-a conectat cu „lumea civilizată”, nimeni nu mai citeşte nimic, nimeni nu mai relaţionează cu cei din jur, nimeni nu-ţi mai răspunde la salut, nimeni nu te mai bagă în seamă… Acolo, pe micul ecran albastru stă toată filosofia existenţei unei generaţii pe care n-o mai înţeleg! O fi de bine? Aş prefera să fie numai de bine, să fiu doar eu cel înşelat, iar lumea asta nouă pe care n-o mai recunosc să fie doar o părere, o lipsă de adaptabilitate din partea mea şi nimic mai mult! Dar, dacă nu este aşa?
13 - octombrie - 2022
