D-auzi gazdă, ori n-auzi
D-auzi gazdă, ori n-auzi,
D-auzi gazdă, ori n-auzi
Toaca-n cer şi slujba-n rai.
Toaca-n cer cum o bătea
Toaca-n cer cum o bătea
Slujba-n Rai cum o făcea.
Dumnezeu cum cuvânta
Dumnezeu cum cuvânta
Maica Sfântă se ruga!
Îngerii, ţiind stâlpări,
Îngerii, ţiind stâlpări,
Cântau sfintele cântări.
Pentr-un Fiu ce S-a născut,
Pentr-un Fiu ce S-a năsuct,
Domnul nost-fără-nceput.
Că S-a născut pe pământ
Că S-a npscut pe pământ
Fiul Tatălui cel Sfânt.
După dealul cel mai mare
(Velerim şi Veler Doamne)
După dealul cel mai mare
Velerim şi Veler Doamne,
Răsărita mândru soare,
Velerim şi Veler Doamne!
Mândru soare nu era,
Velerim şi Veler Doamne!
Ci era o mânăstire,
Velerim şi Veler Doamne!
Dar într-însa Moş Ajun
Velerim şi Veler Doamne!
Tot îndeamnă pe Crăciun,
Velerim şi Veler Doamne!
Mergi, Crăciune la-mpărat,
Velerim şi Veler Doamne!
Că-i târziu şi-a înoptat,
Velerim şi Veler Doamne!
Ce ne-aduce Moş Crăciun,
Velerim şi Veler Doamne!
Tot ce e frumos şi bun,
Velerim şi Veler Doamne!
La poartă la Ţarigrad
La poartă la Ţarigrad, Ziurel de ziuă
Şade-un fecior de-mpărat, Ziurel de ziuă!
Cu păruţu retezat, Ziurel de ziuă!
În cârjuţă rezemat, Ziurel de ziuă!
Sus în deal la Galileu, Ziurel de ziuă!
La casa lui Dumnezeu, Ziurel de ziuă!
Unde s-a născut Hristos, Ziurel de ziuă!
Mesia cel luminos, Ziurel de ziuă!
Mititel, înfăşăţel, Ziurel de ziuă!
În scutec de bumbăcel, Ziurel de ziuă!
Ploaia, plouă de mi-l scaldă, Ziurel de ziuă!
Neaua ninge, nu-l atinge, Ziurel de ziuă!
Vântul suflă-ncetinel, Ziurel de ziuă!
Şi-l leagănă uşurel, Ziurel de ziuă!
La fereastră crucea-n masă, Ziurel de ziuă!
Rămâi gazdă sănătoasă, Ziurel de ziuă!
Maria se preumbla
Maria se preumbla,
Bun lăcaş îşi căuta.
Umblă Maica pe pământ
Să nască pe Fiul Sfânt.
Merge-n sus şi iară-n jos,
Că bate vânt friguros;
Se luară se duseră
Tocma-n curtea lui Crăciun.
„Bună seara, Moş Crăciune!”
Zis-Maria celui bun,
„Lasă-mă-n palatul tău
C-am să nasc pe Dumnezeu!”
MOŞ CRĂCIUN
Moş Crăciun cu dalbe plete
A sosit de prin nămeţi
Şi aduce daruri multe
La fetiţe şi băieţi
Moş Crăciun, Moş Crăciun!
Din bătrâni se povesteşte
Că-n toţii anii, negreşit,
Moş Crăciun, pribeag soseşte,
Nici odată n-a lipsit!
Moş Crăciun, Moş Crăciun!
Moş Crăciun cu plete dalbe
Încotro vrei să apuci?
Ţi-aş cânta „Florile dalbe”
De la noi să nu te duci!
Moş Crăciun, Moş Crăciun!
STEAUA
Cine primeşte steaua frumoasă şi luminoasă,
Cu colţuri multe şi mărunte,
De la naşterea lui Hristos,
Ca un soare luminos.
Steaua sus răsare,
Ca o taină mare,
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte.
Că astăzi Curata
Prea nevinovata
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia!
Steaua sus răsare,
Ca o taină mare,
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte.
Magii cum zăriră
Steaua şi porniră,
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază!
Steaua sus răsare,
Ca o taină mare,
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte.
Şi dacă sosiră,
Îndată-l găsiră,
La dânsul intrară
Şi I se-nchinară!
Steaua sus răsare,
Ca o taină mare,
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte.
Cu daruri gătite,
Lui Hristos menite,
Luând fiecare
Bucuria mare!
Steaua sus răsare,
Ca o taină mare,
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte.
Care bucurie
Şi aici să fie;
De la tinereţe,
Pân- la bătrâneţe!
Steaua sus răsare,
Ca o taină mare,
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte.
Sus, boieri, nu mai dormiţi
Sus boieri nu mai dormiţi, Oleroi, Doamne,
Vremea e să vă gătiţi, Oleroi, Doamne,
Casa să v-o măturaţi, Oleroi Doamne,
Masa să v-o încărcaţi, Oleroi Doamne.
Nu dormiţi în astă seară, Oleroi, Doamne!
Ci şedeţi la Privegheală, Oleroi, Doamne!
S-aşteptăm pre Domnul Sfânt, Oleroi, Doamne!
Ca să vie pe pământ, Oleroi Doamne.
S-aşteptăm pre Domnul Sfânt, Oleroi, Doamne!
Ca să vie pe pământ, Oleroi Doamne.
Tuturor ce sunt în casă, Oleroi Doamne!
Şi se veselesc la masă, Oleroi, Doamne!
Să le dea Hristos de toate, Oleroi, Doamne!
Bucurie, sănătate, Oleroi, Doamne.
Să le dea Hristos de toate, Oleroi, Doamne!
Bucurie, sănătate, Oleroi, Doamne
Colindiţa
Colindiţa nu-i mai multă
Să trăiască cine ascultă
Sus la ceruri o-nălţăm
Şi la gazde o-nchinăm
O-nchinăm cu veselie
Şi cu mare bucurie
C-am ajuns seara de Ajun
Şi a bătrânului Crăciun
Sus mai sus v-am înălţat
Ce-am ştiut noi v-am cântat
Să rămâneţi sănătoşi
Sănătoşi şi bucuroşi
C-aţi ajuns ziua cea Sfântă
Când colindele se cântă
Sărbătoarea lui Hristos
Să vă fie de folos.
În marginea râului
În marginea râului,
În apa Iordanului,
Vedem lucruri minunate,
De toţi sfinţii lăudate,
O, minune; O, minune.
Astăzi, Hristos, în Iordan
Se botează de Sfânt Ioan;
Astăzi şi Sfântul Ioan
Vine către Iordan!
O, minune; o, minune!
Şi dacă s-apropia
Domnul Hristos îi grăia:
„Vino, Ioane, mă botează
Şi legea o îndreptează!
O, minune; o minune!
Vino, nu te îndoi,
Că legea s-o înnoi.
Sfântul Ioan a răspuns
Către-mpăratul de sus:
O, minune; o, minune!
„O, Mielul lui Dumnezeu,
De carele doresc eu,
Mie-mi trebuie botez,
Cu Tin- să mă luminez;
O, minune; o, minune!
Mie să-mi dai curăţie
Şi veşnică-mpărăţie,
Căci eu nicicum nu cutez.
Să-ndrăznesc să Te botez”;
O, minune; o, minune!
Domnul Hristos a grăit
Către Ioan cel iubit:
„Las-acuma şi cutează
Şi vino, de mă botează!”
O, minune; o, minune!
Atunci Ioan a cutezat
Pe Hristos L-a botezat;
Când botezul a primit,
Atunci cerul s-a deschis.
O, minune; o, minune!
Şi din nori s-a pogorât
Duhul în chip de porumb.
Din cer glas s-a auzit:
„Tu eşti Fiul meu iubit!”
O, minune; o, minune!
După ce S-a botezat
Pe noi toţi ne-a învăţat,
Sfânta Carte s-ascultăm,
Legea Lui să n-a călcăm.
O minune; o, minune!
Azi, Raiul cel încuiat.
Prin botez, s-a descuiat;
Azi Adam s-a dezlegat
De blestem şi de păcat.
O, minune; o, minune!
Sus creştini
Sus creştini nu mai dormiţi
Vremea e să vă treziţi
Sus creştini nu mai dormiţi
Vremea e să vă treziţi
Casa să v-o măturaţi Le-rui Ler
Şi masa s-o încărcaţi Le-rui Ler
Că umblăm şi colindăm
Şi pe Domnul căutăm
Că umblăm şi colindăm
Şi pe Domnul căutăm
Din seara Ajunului, Le-rui Ler
Până-ntr-a Crăciunului Le-rui Ler
Că s-a născut Domn prea bun
În sălaşul lui Crăciun
Că s-a născut Domn prea bun
În sălaşul lui Crăciun
Că s-a născut Domn frumos Le-rui Ler
Numele lui e Hristos Le-rui Ler.
Trei crai de la răsărit
Trei crai de la Răsărit
Spre stea au călătorit
Şi-au mers după cum citim
Până la Ierusalim.
Acolo, cum au ajuns,
Steaua-n nori li s-a ascuns;
Şi le-a fost a se plimba
Prin oraş a întreba:
„Unde s-a născut” – zicând,
„Un Crai mare de curând?”
Iară Irod împărat
Auzind s-a tulburat;
Pe crai, în grab-a chemat
Şi în taină i-a-ntrebat;
Ispitindu-i, vru, setos,
Să afle despre Hristos.
El le-a zis: „Mergeţi de-aflaţi
Şi viind mă înştiinţaţi,
Să merg să mă-nchin şi eu,
Ca unuia Dumnezeu!”
Craii, dacă au plecat,
Steaua iar s-a arătat
Şi-au mers, până a stătut,
Und-era pruncul născut.
Şi cu toţi s-au bucurat
Pe Hristos dac-au aflat,
Cu daruri s-au închinat
