Asta cu creştetul şi picioarele a zis-o poetul Ion Zimbru, dar pe ailaltă, cu „facem o cruce mare cu toţii şi vom avea o mare surpriză” a zis-o Primarul Ionuţ Pucheanu, pe la colţurile şedinţei de plen a Consiliului Local, după ce a făcut un anunţ de mare emoţie şi secretomanie: municipiul Galaţi e foarte aproape de ademenirea unui mare investitor pe câmpurile pline de oportunităţi (şi oportunişti politici) de la Zona Liberă şi de la Parcul Industrial. De fapt, e vorba doar de iluzia aducerii investitorului, căci acesta a impus deja omerta-legea tăcerii zisă mucles (pe limbaj PSD). Nici o vorbă despre ce vrea să facă, nici o idee despre mărimea investiţiei, tăcere totală asupra condiţiilor de licitaţie, a caietului de sarcini cu dedicaţie.
Doar atât trebuie să ştie populimea cotizantă la bugetul local: la şedinţa Consiliului local s-a votat o hotărîre care prevede trecerea a 16.8 ha de teren de la Parcul Industrial la Zona Liberă. I se duce pe pustii ieşirea Parcului la Dunăre? Nu e decât pagubă în ciupercile de la malul apei, ştiut fiind că după zece ani de investiţii tembele, Parcul Industrial se fălea cu performanţa „zero investitori”. Se motivează că e nevoie, e musai, să se facă transferul suprafeţei, pentru că marele investitor vrea spaţiu vital. Vrea linişte, vrea mucles administrativ. Se explică Primarul Ionuţ Pucheanu, cum că e nasol, că investitorul ar fi trebuit să-şi transporte mărfurile prin Parcul Industrial şi deci să plătească taxe care îl cocoşau, că nu poate spune nimic despre proiectul de investiţii, că a semnat acord de confidenţialitate (?) în valoare de 200 000 de euroi (asta să fie taxa de parandărăt?) în caz că investitorul se răzgândeşte şi îşi vede de treabă şi de alte porcării şi manipulări. Mda, dacă e să fim creduli, intă-ne puşi de PSD în faţa epocii administraţiei de mucles.
