De ce un copil care „aude bine” poate totuși să nu înțeleagă?
Poate ai observat că un copil din clasă sau chiar propriul tău copil pare că nu ascultă, că visează cu ochii deschiși, că uită ce i s-a spus sau că cere des să repeți o instrucțiune.
De multe ori, prima reacție a adulților este: „Nu e atent!”, „Nu se concentrează!” sau „Nu mă ascultă!”.Însă uneori, în spatele acestor comportamente se află o dificultate reală de procesare a informațiilor auditive, nu o lipsă de interes.
Tulburarea de Procesare Auditivă (TPA) este o disfuncție a creierului care afectează modul în care copilul interpretează ceea ce aude. Urechile funcționează perfect, însă creierul nu reușește să dea sens rapid și corect mesajelor sonore. Este ca și cum sunetele s-ar încurca puțin înainte să ajungă „traduse” în cuvinte și sens.
Cum se manifestă – semnale pe care părinții și profesorii le pot observa
Fiecare copil cu TPA este diferit, dar există câteva semne comune care pot ridica un semnal de întrebare:
- Pare că nu ascultă, deși se uită la tine.
- Cere des să repeți: „Ce?”, „Cum ai zis?”, „Nu am auzit bine.”
- Înțelege mai greu instrucțiunile lungi sau spuse rapid.
- Se pierde ușor în explicații complexe.
- Are dificultăți la citire, ortografie sau înțelegerea textului.
- Confundă cuvintele asemănătoare („casă” cu „masă”, „ban” cu „pan”).
- Se concentrează greu când există zgomot în jur.
- Pare obosit sau frustrat după activitățile care implică ascultare atentă.
Profesorii pot observa că elevul învață mai bine când vede informația scrisă sau când se folosesc imagini și demonstrații, în timp ce părinții pot remarca că acasă copilul înțelege mai bine într-un mediu liniștit sau când se vorbește rar și clar.
Ce pot face părinții
Primul pas este observarea cu răbdare și empatie. Dacă un copil cere frecvent să repeți, nu presupune automat că „nu te ascultă”. Întreabă-te:
– Este obosit?
– Este zgomot în cameră?
– A înțeles ce am spus sau doar a auzit cuvintele?
Câteva lucruri care pot ajuta:
- Vorbește rar, clar și privește copilul în ochi.
- Nu-l grăbi cu întrebări imediate; lasă-i timp să proceseze.
- Redu zgomotele de fundal în timpul conversațiilor.
- Folosește imagini, gesturi, desene pentru a susține explicațiile.
- Laudă-l când reușește să urmeze instrucțiuni sau să se concentreze.
- Dacă observi dificultăți constante, discută cu un psiholog, logoped sau specialist audiolog/Tomatis.
Ce pot face profesorii
În clasă, un copil cu TPA are nevoie în primul rând de înțelegere și adaptare, nu de etichete.
- Așază-l cât mai aproape de tine, de preferat în primele bănci.
- Repetă esențialul lecției și formulează instrucțiuni scurte, clare.
- Evită să vorbești în timp ce scrii la tablă – copilul are nevoie să vadă buzele pentru a înțelege mai bine.
- Folosește imagini, planșe, hărți conceptuale și culori pentru a sprijini învățarea.
- Verifică discret dacă a înțeles cerința („Poți să îmi spui ce trebuie să faci?”).
- Creează momente de liniște în clasă, mai ales înainte de explicațiile importante.
- Oferă feedback pozitiv și evită expresii precum „nu ești atent” sau „nu te concentrezi”.
UN PROFESOR INFORMAT POATE FACE O DIFERENȚĂ URIAȘĂ – PENTRU CĂ, UNEORI, COPILUL CARE PARE NEATENT ESTE, DE FAPT, CEL CARE SE STRĂDUIEȘTE CEL MAI MULT SĂ ÎNȚELEAGĂ.
Cum se stabilește diagnosticul
Diagnosticul de Tulburare de Procesare Auditivă nu se pune doar prin observație, ci printr-o evaluare audiologică și psihologică specializată. Aceasta include:
- testarea auzului (pentru excluderea hipoacuziei);
- teste de discriminare și localizare a sunetelor;
- probe de memorie auditivă și recunoaștere în zgomot;
- observații din familie și școală.
De obicei, evaluarea este realizată de o echipă formată din audiolog, psiholog clinician, logoped și terapeut de ascultare (Tomatis®, Johansen, AIT).
Intervenția – ce ajută cu adevărat
Intervenția se concentrează pe antrenarea creierului pentru a procesa mai eficient sunetele.
- Terapia de ascultare (Tomatis®, Johansen, AIT) îmbunătățește sensibilitatea auditivă și capacitatea de concentrare.
- Exercițiile de discriminare auditivă ajută copilul să distingă între sunete asemănătoare.
- Terapia logopedică sprijină dezvoltarea pronunției și a vocabularului.
- Activitățile multisenzoriale (vizual-auditive) susțin învățarea prin toate simțurile.
Progresul nu apare peste noapte, dar cu răbdare, consecvență și colaborare între familie, școală și terapeut, rezultatele pot fi remarcabile.
De ce contează să înțelegem
Un copil cu Tulburare de Procesare Auditivă nu are nevoie de milă, ci de înțelegere și strategie. Are nevoie de adulți care observă, întreabă, se adaptează.
Când un copil aude, dar nu înțelege, lumea devine confuză și obositoare. Dar cu sprijinul potrivit, el poate învăța să „traduce” lumea sunetelor, să își dezvolte încrederea și să comunice cu sens.Nu este un copil „neatent”. Este un copil care luptă să se facă auzit.
Iar primul pas este ca noi, adulții, să-l ascultăm cu adevărat.
Vă rugăm să ne scrieți problemele cu care vă confruntati pe adresa de mail danielaagafitei57@gmail.com.
Coach și Trainer în analiză comportamentală Maxwell DISC / Terapeut Tomatis,
Prof. Agafiței Daniela
