La data de 6 noiembrie 1975, 350.000 de marocani au pătruns pașnic în Sahara Spaniolă, teritoriu aflat la sud de Maroc, pe coasta atlantică, peste granița recunoscută internațional. Participanții la acest marș numit „verde”, culoarea islamului, aveau asupra lor doar steaguri ale Marocului și versete din Coran.
Geniala manevră geopolitică a regatului marocan, inspirată de regele Hassan II, a blocat manevrele ONU și pretențiile de autodeterminare ale băștinașilor saharawi, obligând Spania la negocieri directe și la predarea definitivă a suveranității teritoriului african.
Spania a cedat Sahara Spaniolă în noiembrie 1975 prin Acordurile de la Madrid. „Marșul Verde” – Al-Masirat al-Khadra – a exploatat agonia dictatorului Francisco Franco aflat pe patul de moarte, care va și deceda la sfârșitul lui noiembrie 1975.
Confruntat cu o extenuantă criză socială, economică și politică, guvernul de la Madrid și-a reprimat orice tentativă de a iniția un război colonial costisitor în Africa și a preferat soluția inteligentă de se retrage pașnic din teritoriu.
Acordul tripartit provizoriu dintre Spania, Maroc și Mauritania a fost semnat la 14 noiembrie 1975. Spania și-a retras complet trupele și administrația, lăsând calea liberă preluării teritoriale de către Maroc și Mauritania.
Populația locală saharawi reprezentată de Frontul Polisario a început un conflict armat pentru independență, susținut militar și politic de Algeria și Libia pe de o parte și de Cuba, Coreea de Nord și Iugoslavia, pe de alta.
Conflictul nu s-a terminat. Marocul deține circa 80% din teritoriu și administrează imensele rezerve de fosfați, aur și apele de pescuit. Republica Arabă Democrată Sahraouya controlează restul de 20%,
reprezentând o fâșie îngustă de deșert din est, cu o conducere aflată în exil, în taberele de refugiați din Tindouf – Algeria. ONU nu recunoaște suveranitatea Marocului asupra fostei Sahare Spaniole.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a anulat acordurile comerciale cu Marocul, care includeau produse provenite din Sahara Spaniolă, argumentând că acestea încalcă dreptul la autodeterminare al poporului sahrawi.
În multe privințe, invazia „pașnică” a exclavei Ceuta seamănă cu mutările geopolitice ale „Marșului Verde”. Săptămânile viitoare vor clarifica în ce măsură acțiunile sunt coordonate de guvernul de la Rabat, în paralel cu poziția SUA față de invadarea Ceutei.
––––
Théodore Chassériau, Lupta călăreților arabi strâns uniți în jurul flamurii verzi a Profetului, Dallas Museum of Art
6 - august - 2026
