Acum, noi tot am mai scris despre masoneria închipuită şi cu „pantaloni scurţi” de la Galaţi, nu ne vom repeta, încercând să vă prezentăm lucrurile descoperite din interior, de la un „frate” revoltat şi supărat, înciudat de aspiraţiile, credinţa, ideile ce le are şi „panarama” din interiorul frăţiei.
Şi, uite aşa, se confirmă „adunătura” de indivizi, un amalgam, construit prin vise de făurire a dreptăţii, a unei morale utopice, de a conduce cu orice preţ prin infiltrarea „fraţilor” în toate structurile înalte ale societăţii, la nivel teritorial, inclusiv (auziţi) cea a BISERICII.
De-a valma profesori, oameni de afaceri, din administraţie, din alte domenii se luptă să intre în aceste organizaţii, amuşinând „puterea” de a fi băgaţi în seamă, de a face parte şi ei, neavând habar ce-şi doresc cu adevărat şi în ce se bagă.
La urma urmei, din punctul nostru de vedere, nici nu e mare brânză, că în afară de contribuţiile băneşti babane, de ritualurile cu caracter medieval ce au un mister ce produse emoţii pe plan psihologic şi câteva acţiuni fără rezonanţă şi impact social, la nivelul membrilor „simpli” nu se mai petrece nimic. Altfel stau lucrurile însă la nivel de vârf, dar de vârf de sus, în lumea aceea cu rezonanţă de personalităţi.
Şi, uite aşa, pe şoptite, pe la colţuri, se spune că aceasta este grupată în Republicuţa noastră, în lumea academică, la Dunărea de Jos, şi că sub actuala conducere ar fi mai efervescentă şi mai a dracului ca oricând. Acum noi nu avem de unde să ştim, tot aşa din bârfe, zvonuri şi ecouri, cică nicio promovare, cooptare, recompensare şi multe altele nu se face decât între „ei, masonii”, că s-au structurat şi îmbârligat între ei de nici dracu’ nu-i mai descurcă. Că sug cu conducta la un buget cât al oraşului Galaţi şi că privesc pe toată lumea de sus.
Auziţi, măi domnule COSTICĂ CASIAN, măi domnule doctor, cu evlavie şi respect ÎNALT PREA SFINŢIA VOASTRĂ, cât mai toleraţi şi când aveţi de gând să puneţi toiagul pe spinarea lor?!? Că din partea altor autorităţi şi organe, slabe speranţe.
Trebuie, totuși, să ne ferim să formulăm judecăți înainte de vreme…