România analizează posibilitatea de a dezvolta un sistem de rute de pelerinaj inspirat de Camino de Santiago, dar pornește de la o premisă complet greșită. Oficialii din Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului își imaginează că o colaborare cu Spania ar putea accelera acest proces, prin transfer de know-how.
Capătul rutei de pelerinaj din Spania este mormântul apostolului Iacov. Este singurul mormânt de apostol de pe teritoriul continentului, descoperit în anul 814 d.Hr. Primul pelerin celebru a fost regele Alfonso al II-lea al Asturiei, iar prima rețea de rute de pelerinaj s-a conturat în secolele IX-X.
Pelerinajul a cuprins întregul Occident, care avea o singură religie dominantă, creștinismul nediferențiat, și apoi, catolicismul. Rutele de pelerinaj au dezvoltat drumurile comerciale Via Brabantica și Via Limburgica din Țările de Jos și rutele comerciale și fluviale securizate Via Turonensis și Via Podiensis din Franța.
Catedrala din Santiago de Compostela era al treilea mare centru de pelerinaj al creștinătății, alături de Ierusalim și Roma. La marea mișcarea de Reformă Protestantă începută în 1517, Camino de Santiago funcționa deja de aproximativ 500 de ani ca o manifestare pur catolică înainte ca Occidentul religios să se divizeze.
Reforma protestantă a interzis pelerinajele în Olanda, iar rutele au fost abandonate local. Totuși, infrastructura fizică și memoria istorică a acelor drumuri au supraviețuit, fiind redescoperite și revitalizate în epoca modernă prin apropierea ecumenică a celor trei mari biserici creștine.
Camino de Santiago a dezvoltat orașele Saint-Jean-Pied-de-Port, Santo Domingo de la Calzada, Roncesvalles și Puente la Reina. Fluxul constant de pelerini a stimulat construcția de spitale, poduri, hanuri și catedrale, transformând micile așezări în centre urbane prospere.
Orașele Burgos și León deja existente, au cunoscut o excepțională dezvoltare economică, artistică și culturală, ridicând catedrale gotice monumentale finanțate și impulsionate de traficul de pe drumul pelerinilor.
Deocamdată, singurul drum turistic de interes european din România, cu rute de pelerinaj, este Via Transilvanica de 1.400 km. În cele opt zone cultural-istorice, Bucovina, Ținutul de Sus, Terra Siculorum, Terra Saxonum, Terra Borza Teutonica, Terra Dacica, Terra Banatica și Terra Romana se găsesc grupate
trei obiective tematice incluse în patrimoniul universal, bisericile din Moldova, bisericile fortificate din Transilvania și cetățile dacice din Munții Orăștiei. Kilometrul 0 al Viei Transilvanica începe la Putna, la mormântul lui Ștefan cel Mare și Sfânt.
La 50 km de Via Transilvanica se află Șumuleu Ciuc de pe ruta de pelerinaj Via Maria care face legătura în direcția est-vest între Mariazell din Austria, Budapesta, Máriapócs și Șumuleu Ciuc, iar în direcția nord-sud între Czestochowa, Esztergom, Budapesta și Medjugorje.
Drumul trasează o cruce pe harta Europei Centrale – Austria, Ungaria, România, Slovacia, Polonia, Croația, Bosnia și Herțegovina -, realizând astfel o rețea de trasee de pelerinaj bazate pe valorile locale, asemănător cu El Camino.
La kilometrul 930 se află în Alba Iulia mormântul lui Iancu de Hunedoara, căruia papa Calixt al III-lea i-a acordat titlul de Athleta Christi, „atletul cel mai puternic, unic al lui Hristos”, după strălucita victorie obținută în Asediul Belgradului împotriva sultanului Mahomed al II-lea.
Mănăstirea Prislop, unde se află mormântul părintelui Arsenie Boca, Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, este situată la o distanță de aproximativ 15-20 de kilometri față de cel mai apropiat punct al traseului Via Transilvanica, în zona Hațeg – Sălașu de Sus din județul Hunedoara.
Rutele de pelerinaj de pe Via Transilvanica sunt conexe valorilor ei culturale și istorice, nu exclusive. Pentru impulsionarea pelerinajelor, România nu trebuie să demareze discuții sterile cu Spania,
ci proiecte comune cu Moldova, Ucraina, Serbia și Bulgaria în cazul lui Ștefan cel Mare și Arsenie Boca și cu Austria, Ungaria, Ucraina, Slovacia, Polonia, Slovenia, Serbia, Croația și Bosnia și Herzegovina în cazul rutei Via Maria de la Șumuleu Ciuc și Iancu de Hunedoara.
–––
Miniatură din Codex Calixtinus (Codex Compostellus), folio 4r, înfățișându-l pe Sfântul Iacob cel Mare, arhiva Catedralei Santiago de Compostela. Codex Calixtinus constituie principala sursă pentru „Liber Sancti Jacobi” – „Cartea Sfântului Iacob” din secolul al XII-lea, o lucrare pseudepigrafă atribuită Papei Calixt al II-lea, cuprinzând predici, relatări despre miracole și texte liturgice legate de Sfântul Iacob, precum și o serie de compoziții muzicale polifonice. De asemenea, manuscrisul conține descrieri ale rutei pelerinajului El Camino de Santiago, ale operelor de artă ce pot fi admirate pe parcurs și ale obiceiurilor populației locale.
6 - august - 2026
