Măi oameni buni, niciodată, dar niciodată nu a fost ca în campania aceasta pentru alegerile parlamentare.
E aşa o stare de anemie, de indiferenţă, de nepăsare şi de jemanfişism, de apatie, ce ne-a cuprins pe toţi, inclusiv activiştii din partide. Aceştia din urmă deoarece încet, încet, au început să realizeze că, de fapt din patru în patru ani, le fac „aia mare” la aceiaşi indivizi care pe urmă îi uită, nu le mai răspund la telefon, nu-i mai bagă în seamă şi îşi mai aduc aminte de existenţa lor fix peste patru ani.
În rest, treaba de companie la partide se face mai degrabă în mod serios cu mercenari bine plătiţi, cu salariaţii din subordine sau cei dependenţi direct, legaţi ombilical de candidaţii sau şefii de partide.
Asistăm la o campanie anostă, fără zvâc, fără tragere de inimă, chinuită, fără gălăgie, prea liniştită, demonstrând băltirea intereselor comune, iar minciuna se dovedeşte a fi arma cea mai de temut a politicienilor.
Resemnarea pare să fi cuprins pe toată lumea, de la politicieni la alegători, ba chiar şi pe confraţii noştri din mas-media formatori de opinie.
Există aşa, o împăcare generală (ca la o înmormântare) cu ce va să vină la alegerile din data de 11 Decembrie, rezultatele sondajelor, cu mici diferenţe, pecetluind atitudinea de non combat şi de acceptare ca o fatalitate, gen „asta e”.
Dar ce spun sondajele? Încercăm să grupăm şi să ponderăm, având imaginea clară a lor, indiferent că sunt percepute a fi de stânga sau de dreapta, apropo de cine a plătit (comandat) şi cine le-a efectuat.
Astfel, pe-se-de-ul sare peste 40%, cu mici excepţii, mai are şi 38%, deci media e în jur de 40%. Pe-ne-le-ul între 26 şi 31%, deci media pe la 27-28%, USR-ul undeva pe la 10%, iar restul cum ar fi UDMR, ALDE, PMP în jur de 5%, puţin peste, iar ca o posibilă intrare (puţin probabil) PRU cu 4,5%. În rest, ura şi la gară!
Acum, noi mai spunem că lehamitea aceasta are şi alte multe cauze, cum ar fi: interzicerea prin lege a afişelor, bannerelor şi tuturor recuzitelor ce făceau ca localităţile să-ţi transmită vizual ideea evenimentului în sine, în al doilea rând prezenţa aceeaşi a unor indivizi ce sunt candidaţi abonaţi veşnic şi care nu au făcut NIMIC, în al treilea rând mesajul, programul, promisiunile electorale mincinoase şi fără temei.
Pe aceeaşi linie se înscrie şi modificarea legii electorale prin care alegătorul nu va pune ştampila pe OM, ci pe PARTID, acesta fiind cel care, într-o ordine numai de el ştiută, îi aşază în căsuţa de vot, ordine ce trebuie respectată în atribuirea portofoliului în Parlament. Noi (şi alegătorii) credem că în mod CORECT ar fi trebuit ca ştampila să se contabilizeze prin vot pe fiecare individ în parte propus de partide în cadrul acelei liste de candidaţi. Adică actul de vot democratic ar fi fost mult mai profund echitabil şi just, pentru că alegătorii trimit indivizi în PARLAMENT şi nu PARTIDE, percepţia generală trebuind a fi că măcar 50% este voinţa noastră şi nu în totalitate a BARONILOR din politichia dâmboviţeană.
Nu putem încheia această scurtă analiză generată de campania electorală fără a cere şi propune ca soluţie majoră a unui proces electoral profund îmbunătăţit şi de responsabilizare a votului în sine cu urmări pe care le aşteptăm de ani şi ani, de schimbare a clasei politice, prin adoptarea VOTULUI OBLIGATORIU în ROMÂNIA aşa cum se practică şi în alte ţări din lume.
OBLIGATIVITATEA VOTULUI ar salva ROMÂNIA din ghearele prostiei, manipulării, minciunii, şantajului ajutorului social şi tuturor tarelor unui proces VICIAT încă din start, ca în prezent.
