Originară din satul Hanu Conachi, comuna Fundeni (Galaţi), pictorița Silvia Cambir, de la nașterea căreia se împlinesc 100 de ani la 24 ianuarie, a absolvit Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, clasa pictorului Camil Ressu (1948) şi în paralel a frecventat şi cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie, unde i-a avut profesori pe George Călinescu, Tudor Vianu şi Mihail Ralea. La recomandarea lui Camil Ressu, a lucrat un timp la Ministerul Învăţământului, unde a realizat desene pentru manualele şcolare de educaţia fizică. O scurtă perioadă a funcţionat şi în învăţământ ca profesoară. A fost membră a U.A.P.R. din 1953. Şi-a deschis prima expoziţie personală în 1965, la Galeria Orizont din Bucureşti, expunând acuarele şi uleiuri, tehnici pe care le va cultiva ulterior cu consecvenţă. Alte expoziţii individuale şi-a organizat la Galeriile de Artă Simeza în 1977, 1978 şi 1979. Deşi a expus în cadrul multor manifestări colective organizate în ţară şi în străinătate, a revenit cu o nouă expoziţie personală abia în decembrie 2005, deschisă la Galeria Simeza. Postum, în 1911 i s-a organizat prima retrospectivă la Galeria „Anticariat” Curtea-Veche, Bucureşti.
Alături de pictură, a practicat grafica de şevalet şi ilustraţia de carte pentru diferite edituri din București. A executat copertele și ilustrația pentru cărți scrise de Ion Creangă, Tudor Arghezi, Emil Gârleanu, Victor Eftimiu, Călin Gruia, Nina Stănculescu, Cella Serghi, Ștefan Tita, Ștefan Luca, George Dumitrescu, Ion Calovia, Traian Marin etc., pentru culegeri de basme populare chinezești („Înțeleptul și copilul”, Editura Tineretului, 1961)) și basme ale indienilor din America de Sud („Zidul nepieritor al lui Ticatlun”, Editura Tineretului, 1962).
Cu toate că se afla la o vârstă înaintată, în vara anului 2005 a participat la tabăra din cadrul proiectului „Pictori de azi la Balcic”, acţiune iniţiată în 2004 de Asociaţia Elite Art Club UNESCO. A fost prezentă, de asemenea, cu lucrări în expoziţia „Pictori peisagişti în grădina Palatului Cotroceni” (septembrie 2005). În 2006 a primit Marele Premiu al U.A.P.R. pentru expoziţia personală deschisă în decembrie 2005 la Galeria de Artă Simeza din Bucureşti. Pentru acest premiu, cotidianul Jurnalul Naţional a declarat-o pe artista în vârstă de 82 de ani „Omul zilei”. A mai fost distinsă în 2004 de către preşedintele României cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, Categoria C – „Artele plastice”, iar tot în acest an i s-au acordat premiile „Samuil Rosei” şi „Margareta Sterian” pentru creaţie. Cu puţin timp înainte de a muri a selectat lucrările din expoziţia „România în sunet şi culoare”, organizată de Asociaţia Elite Art Club UNESCO la Sala Mare a Palatului cu prilejul deschiderii Festivalului şi Concursului Internaţional „George Enescu” (septembrie 2007), în care s-au aflat şi tablouri ale ei executate la Balcic. A încetat din viață la 15 august 2007, la Bucureşti. Lucrări ale pictoriţei se găsesc astăzi în colecţii de stat şi particulare din România, ca şi din Franţa, Germania, Italia, Japonia, Olanda, S.U.A. Despre arta Silviei Cambir au scris elogios Petru Comarnescu, Ion Frunzetti, Mircea Deac, Dan Grigorescu, Valentin Ciucă etc.
Pictura şi grafica Silviei Cambir sunt circumscrise unei formule de sorginte expresionistă, dezvăluind nelinişti şi intense frământări interioare. A fost preocupată de reprezentarea imagistică a câtorva teme: dansul, măştile, femeia, chitaristul, familia, pădurea copilăriei. Foloseşte contraste puternice şi aşează materia picturală în tuşe nervoase. A excelat în acuarelă, tehnică în care a pictat nenumărate peisaje din Maramureş, Deva, Târgovişte, ca şi din alte zone ale ţării prin care a poposit în călătoriile sale documentare. Artista este o foarte bună desenatoare, stăpâneşte ştiinţa clasică a compoziţiei, modernismul ei este temperat, mânuieşte pensula cu spontaneitate şi graţie, culorile au fluiditate. I-a imortalizat în portrete pe Ecaterina Teodoroiu, Lucreţiu Pătrăşcanu, George Bacovia, George Enescu etc., fiind o fină analistă a psihologiei personajelor sale. În peisajele de la Balcic viziunea este impresionistă, pictura de plein-air permiţându-i să pună în valoare lumina care cade asemenea unei dezmierdări pe case şi pe vegetaţia înconjurătoare.
Despre Silvia Cambir, criticul de artă Valentin Ciucă scria în „Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010” ( Editura Art XXI, Iaşi, 2011, p. 105): „Înzestrarea artistică plurivalentă i-a permis să se exprime cu egală disponibilitate în diferite limbaje și să descopere un spațiu vast de imaginație și expresie. Dominanta picturii sale ține de racordul cu instrumentalul plastic al expresionismului de care s-a simțit atașată permanent. Exaltarea tipică acestui curent i-a prilejuit o veritabilă dezbatere de idei unde limitele sunt folosite curent. Fervoarea imaginației și impactul emoțional o conduc către o dezbatere personală asupra limitelor. În grafică accentele grave se diminuează în favoarea obținerii armoniei”.
23 - ianuarie - 2024
