Menținerea SRI fără director general de trei ani este mai degrabă o neglijență strategică, dar poate fi o strategie gândită la nivelul Departamentului Securității Naționale.
Lipsa directorului civil produce efecte în plan politic. Adjunctul directorului SRI nu are drept de vot și poate participa la sedințele CSAT doar la nivel de consultare și prezentare de informații.
Fără un vot oficial, instituția nu poate forța sau bloca o decizie strategică la masa puterii, rămânând la latitudinea membrilor politici, președinte, premier, miniștri titulari, să valideze propunerile SRI.
Riscul cel mai mare al acestui interimat constă în faptul că doar o conducere civilă poate garanta că SRI nu se va transforma în stat în stat.
Or lipsa unui director civil pentru o perioadă atât de lungă de timp slăbește și a slăbit în mod evident controlul civil asupra SRI, lăsând instituția sub conducere pur militară.
Fără director civil, SRI nu poate dialoga cu Parlamentul în privința noilor legi ale Securității. Pachetul noilor legi a fost cel mai plauzibil motiv pentru care Hellvig și-a dat demisia din funcția de director.
Exista riscul că dacă legile treceau, Hellvig să fie scos țap ispășitor pentru legi mai abuzive și nedemocratice decât însăși legea după care a funcționat vechea Securitate.
Bunăoară, proiectul noilor legi prevedea că orice persoană fizică sau juridică, inclusiv jurnaliști, ar fi putut fi obligată să colaboreze cu serviciile la cerere.
Ofițerii SRI ar fi putut fi anchetați doar de procurori anume desemnați, ceea ce ar fi creat un soi de super-imunitate în fața justiției. SRI ar fi redevenit organ de cercetare penală în anumite condiții, exact ca Direcția 6 a fostei Securități.
Este cert că lui Iohannis i-au surâs aceste legi, ceea ce l-a determinat pe Hellvig să iasă în spațiul public și să întrebe dacă vrem să avem Securitate și poliție politică sau un SRI modern și democratic.
În cele din urmă a ales să plece decât să conducă o instituție care ar fi primit sau i s-ar fi cerut să exercite puteri discreționare în prag de alegeri.
După demisia lui, legile au rămas blocate, dar SRI a rămas condus de un general interimar, ceea ce presupune un control și o presiune directă exercitată de Președinție, prin Departamentul Securității, asupra instituției.
Un militar este, prin definiție, mai supus față de comandantul suprem, decât un politician cu ambiții proprii. Situația i-a convenit de minune lui Iohannis care a menținut SRI fără director civil până la sfârșitul mandatului.
Iar lui Nicușor Dan se pare că a început să-i placă acest interimat, să-l amâne sine die și să tragă din el toate avantajele pe care i le poate conferi cea mai sofisticată jucărie prin care poate controla opoziția și oponenții personali din coaliția de guvernământ.
În acest moment nu mai există presiunea dezbaterii pachetului noilor legi ale securității și acest aspect ar trebui să ne îngrijoreze cel mai tare. SRI este o corabie în derivă care funcționează în orb după legi anacronice din anii ’90.
––-
Hieronymus Bosch, Ascensiunea Fericiților, detaliu din Viziunea despre viața de apoi, Galleria dell’Accademia, Veneția
12 - februarie - 2026
