Poate o să vă mirați, dar fotbalul românesc a avut, poate, cel mai bun portar din lume: William Zombory.
Numele nu o să vă spună nimic, nu îl rememorează nimeni pe la televizor, nu a avut vreun impresar care să îi facă lobby și nu dă bine fără ”senzațional”, ”șocant” sau ”exclusiv” în dreptul său. Dar Zombory a fost mare. Un uriaș într-o perioadă romantică a fotbalului.
Pe lângă titlurile cu Ripensia și Chinezul, două echipe care au dominat fotbalul nostru, portarul născut în Timișoara era și un foarte bun executant de faze fixe. Iar în jurul său există o poveste absolut delicioasă.
”A rămas celebră întâmplarea din meciul Ripensia – FC Austria, disputat pe terenul Venus în 1934.
Tricoul nr. 1 îl purta în ziua aceea Pavlovici, în timp ce Zombory ocupa un loc pe banca rezervelor, în spatele porții.
La un moment dar, arbitrul Denis Xifando dictează 11 metri împotriva vienezilor. Pe atunci, specialistul Ripensiei în materie de penalty era portarul Zombory. Acesta se scoală de pe bancă, fuge până în careul advers, execută și… gol! Apoi se reașează liniștit pe banca rezervelor. Între timp, Pavlovici reintră în poartă. Oaspeții nu observaseră substituirea, ambii portari ai Ripensiei fiind echipați absolut la fel.
Peste un timp, din nou penalty în careu austriac! Din nou, Zombory se ridică de pe banca rezervelor (în timp ce Pavlovici îi ia locul) și aleargă spre punctul de execuție a loviturii. Publicul începe să râdă.
Sindelar – faimosul centru înaintaș al Wunderteam-ului și al echipei oaspeților – sesizează trucul și se repede la arbitrul meciului, Denis Xifando, bruscându-l. Xifando îl elimină de pe teren. Zombory execută, și din nou… gol. Astfel Ripensia a câștigat (cu 4-3) prin punctele înscrise de cel de-al… 12-lea jucător!”
DruckeriaPovestea; Petre Steinbach, Fotbalul se joacă râzând, Ed. Junimea, Iași, 1972, p. 26-27
17 - iulie - 2025
