Dacă ne-am așteptat vreodată ca președintele României să schimbe în bine sistemul de justiție, să „curețe” sistemul de corupție și să devină artiƶanul unor instanțe de judecată drepte, prezența lui la ședința CSM omoară orice așteptare. Lia Savonea, persoana care făcea liste negre cu oameni, instituții, colegi care îi erau potrivnici, a avut parte de confirmare din partea primului om al statului; om care demonstrează, prin simpla afirmație că „justiția funcționează, în general, bine” (când de fapt toți știm cât de rău funcționează), că are alte ambiții față de ceea ce am dori noi să aibă. Nicușor Dan vrea să se transforme dintr-un conducător de stat capturat și împachetat de servicii, într-un stăpân al sistemului.
Chiar și fără a putea deține vreodată controlul – statul fiind în mod din ce în ce mai evident condus de moștenitorii vechii structuri ai Securității – președintele României nu pare să dorească altceva decât să scape din captivitatea de la Palatul Cotroceni; dar nu printr-un gest revoluționar sau curajos., nu; președintele dorește doar să fie recunoscut de către gestionarii puterii statului român ca „omul lor”. Doar așa speră să aibă acces la masa celor care au cu adevărat puterea în statul român. Altfel nu îmi explic de ce își rupe coloana vertebrală și ucide logica ținându-l de mână pe Lucian Pahonțu, șeful Serviciului său de Pază și Protecție. De ce nici o umbră de îndoială, o întrebare, măcar un „vom cerceta mai bine și vom vedea care e adevărul” nu livrează logica Întâiului Matematician. Nu, președintele României se pare că ȘTIE ce are de făcut, în cine să aibă încredere și în cine nu, cine e bun și cine e rău, ce ideologie e „sănătoasă” și care nu este. El știe, noi nu și nici măcar nu se coboară la nivelul populimii pentru a explica de unde vine această certitudine, această siguranță, toate atitudinile, lipsurile, tăcerile sau, dimpotrivă, declarațiile, în majoritate controversate, de neînțeles, pe care ni le livrează cu o seninătate uluitoare.
Nu mi-am dorit niciodată un astfel de președinte; chiar m-am temut întotdeauna, de unul care are certitudini acolo unde toți oamenii raționali ridică mari semne de întrebare, care preferă ambiguitatea, neclaritățile, umbrele, adevărului, limpezimilor, care nu explică, ci afirmă, un președinte ce se îndepărtează din ce în ce mai mult de oamenii bine intenționați, de adevăr și de bine, pentru a servi ocultele intenții ale unor oameni fără chip, ascunși în spatele birourilor unor instituții ce nu mai sunt de mult sub controlul guvernanților.
Și iată paradoxurile pe care trebuie să le înlăture (pentru că paradoxurile ori exstă și atunci nu pot fi rezolvate, ori sunt iluzorii și atunci trebuie clarificate problemele care le cauzează) Nicușor Dan:
1. Avem un președinte care nu conduce, dar care vrea să fie șeful unui sistem ce l-a ținut până acum capturat. Deci Președintele nostru pare a cerși puterea de la cei care i-o ascund.
2. Cei care conduc cu adevărat sunt angajații statului, dar folosesc statul în nume personal. Altfel spus, avem un stat slab cu oameni (de stat) puternici.
3. Cele mai bune intenții ale președintelui par a fi cele mai rele decizii pentru noi (a se vedea propunerile de premieri sau întrunirea de la CSM)
4. Președintele pare un personaj schizoid: deseori, există o mare disonanță între ceea ce spune și ceea ce face. De exemplu, acum câteva luni afirma că va face ordine în justiție, iar la puțin timp, numește același tip de procurori și legitimează, prin prezența la ședința CSM, cele mai toxice personaje din justiție.
5. Cine ne apără de populisme, naționalisme patetice, extremisme și atitudini totalitare care sunt din ce în ce mai prezente în spațiul public și în cel privat românesc? Cine ne salvează de la un regim iliberal, de care ne apropiem din ce în ce mai mult? În Nicușor Dan nu ne putem baza atât timp cât a readus PSD pe linia de plutire și pare a face toate jocurile posibile pentru a aduce pe extremiști la putere. În plus, predă statul de tot securiștilor și neocomuniștillor.
Deja se adună scheleții din dulapul de la Cotroceni. Dacă nu deschide ușa și explică, Nicușor Dan riscă să se transforme el însuși într-un cadavru politic. Și abia atunci vom înțelege cam la ce nivel am ajuns.
10 - septembrie - 2026
