Adultul de azi trăiește într-o stare aproape permanentă de tensiune. Chiar și în momentele de aparentă liniște, corpul rămâne în alertă, mintea continuă să ruleze griji, iar ideea de pauză reală pare tot mai îndepărtată. Trăim repede, cerem mult de la noi și ne permitem din ce în ce mai puțin să ne oprim cu adevărat.
De aceea, experiențe precum baia de sunete susținută de Andrei Zlampareț nu reprezintă un lux, ci o nevoie. Nu pentru că am fi „stricați” sau în căutare de soluții miraculoase, ci pentru că suntem suprasolicitați. Pentru că am învățat să rezistăm, nu să ne reglăm. Pentru că trăim prea mult în minte și prea puțin în corp.
Sunetul lucrează acolo unde explicațiile nu mai ajung. Gongurile, bolurile de cristal, bolurile tibetane și celelalte instrumente creează un spațiu sonor care permite sistemului nervos să coboare din alertă. Corpul simte primul că este în siguranță. Abia apoi mintea începe să se așeze. Nu este o relaxare superficială, ci o stare de siguranță profundă, rar întâlnită în viața de zi cu zi.
Prezența lui Andrei Zlampareț susține întreaga experiență printr-o liniște care se transmite firesc. Nu prin explicații, nu prin direcții stricte, ci prin felul în care este acolo: calm, atent, fără grabă. Nu există presiunea de a ajunge undeva sau de a trăi „ceva anume”. Nimeni nu îți spune ce ar trebui să simți. Și tocmai de aceea, corpul începe să se relaxeze fără teamă.
Spațiul este ținut cu grijă, nu controlat. Fiecare participant are libertatea de a se lăsa atât cât poate, fără comparații și fără așteptări. Ritmul fiecăruia este respectat, iar această respectare creează o stare rară de încredere. Andrei nu conduce experiența din față, ci o însoțește din interior, lăsând loc pentru ceea ce apare, fără a interveni inutil.
Pe măsură ce sunetul se așază, timpul își schimbă ritmul. Minutele nu mai sunt numărate, iar atenția se mută din exterior spre interior. Straturi vechi de tensiune încep să se desprindă fără efort, nu pentru că sunt „lucrate”, ci pentru că nu mai sunt ținute de apărare. Curățarea despre care se vorbește atât de des în astfel de contexte este aici blândă, profundă și tăcută.
Într-o societate în care purtăm măști aproape constant – profesionale, sociale, emoționale – baia de sunete devine un loc în care aceste măști pot fi lăsate jos fără teamă. Nu pentru a fi analizate sau confruntate, ci pur și simplu pentru a respira fără ele. Fără rol. Fără explicații. Fără așteptări.
Este unul dintre puținele spații în care adultul nu trebuie să fie puternic, coerent sau în control. Poate fi obosit. Poate fi gol. Poate fi tăcut. Nimic din toate acestea nu este privit ca o problemă. Această acceptare creează un tip rar de liniște: liniștea de a fi tu, fără apărare.
Baia de sunete devine astfel un exercițiu de autenticitate sigură. Un timp pentru tine care nu cere performanță. Un loc în care nu ești corectat, reparat sau transformat, ci pur și simplu primit.
Într-o viață trăită pe repede înainte, astfel de spații nu schimbă lumea, dar schimbă felul în care ne întoarcem în ea. Mai așezați. Mai prezenți. Mai întregi.
Recomand baia de sunete cu Andrei Zlampareț tuturor celor care simt că au dus mult și au nevoie, fie și pentru câteva ore, de un loc unde nu mai trebuie să ducă nimic. Un loc unde au voie să fie.
Și uneori, exact asta este suficient.
Prof. Agafiței Daniela
CoachLife&Terapeut Tomatis
