Da, pe 27 aprilie a fost Ziua Mondială a Presei şi, desigur, a ziarişrilor de pretutindeni. Comisia Europenă a făcut un gest cu putere de lege, menit să apere gazetarii de atacurile şi ameninţările la care sunt supuşi de către ALDE NIMENI CU BANI. Iar hărţuirile psihice, materiale, cât şi cenzura economică sunt mai periculoase decât orice cenzură ideologică sau de conţinut editorial. Dacă aceste recomandări de natură legislativă ar fi fost funcţionale măcar din anul 2012, eu, Gelu Ciorici, fondator şi director, din 13 februarie 1990 şi până în zilele noastre, al publicaţiilor „Noduri şi semne”, „Imparţial” (furat de asociat &Co.) şi „Impact-est”, nu aş mai fi putut fi obligat de către nişte judecători daţi drakului, să plătesc în solidar cu firmele editoare la plata a circa două miliarde de lei vechi, doar din 2014 şi până în mai 2021. Când o judecătoreasă ajunsă în vârful grămezii, numită şi o parte a Justiţiei, din meseria de jurist-consult la o cooperativă de mobilă, unde soţul era preşedinte, apelează cu colegialitate la cârja Justiţiei şi cere, pentru a-şi spăla „atingerea adusă onoarei”, 80.000 de lei noi, iar o instanţă a Tribunalului Prahova îi dă satisfacţie printr-o hotărâre definitivă, este simplu de definit care sunt raporturile dintre SISTEM şi gazetar. Desigur, la această sumă a adăugat şi executorul judecătoresc cheltuieli şi onorariu, băgând şi el vastul în cara(i)man de vreo 20.000 de lei. Ehei, cu astfel de presiuni psiho-profesionale, la care adaugi veri întregi pierdute în anchetele poliţiei judiciare, în dosare şi declaraţii dictate de procurori DNA, inclusiv de şeful acestei structuri întinsă pe trei judeţe şi pe care am reuşit să îl alung de la butoanele prin care îşi subordona judecătorii din această parte de ţară, îţi vine să scuipi şi să te apuci de scris despre cum, culmea, ca o ştire de senzaţie, că primăvara au înflorit magnoliile, sau tot felul de truisme, încât să îngroşi tagma celor pe care eu îi numesc ziarişti de apă dulce. Mai sunt mâncători de rahat, care beneficiază pecuniar în urma demersurilor profesionale făcute de mine, care molfăie în gingii cum că eu aş fi falimentat ziare pe bandă rulantă. Argumente, fie ele şi logice, dacă judiciare nu există, bineînţeles, nu are piţifelnicul. Am optat pentru auto-dizolvarea SC Echidistant Pres SRL Galaţi (în iunie 2021), din cauza unui proces pierdut la Tribunalul Brăila, la al cărui parchet de competenţă fusese procuror şef acelaşi personaj malefic din fruntea DNA – ST pe trei judeţe. Societatea era profitabilă şi avea contracte ferme până la finela anului 2021, unele cu clauză de prelungire prin acte adiţionale, din care doar jumătate erau cheltuieli, restul fiind profit. Am preferat să fiu obligat să platesc aproape 6.000 de euro, prin reţinerea a o treime din pensia anticipată, până în anul 2026, ziarului fiindu-i traşi din cont peste 7.500 de lei noi. O să va citez un argument de drept (?!) invocat de preşedinta instanţei : nu se justifică interesul arătat de ziarist şi de ziar, întrucât firma (pagubită – n.a.) aste cu capital privat… Comunistoida asta în gândire habar nu are că salariul ei uriaş, urmat de o pensie care reprezintă 80 % din ultimul salariu brut, sunt asigurate mai ales de către aceste Întreprinderi Private Mici şi Mijlocii, care contribuie la buget cu 65 % din PIB-ul Romîniei.
Un alt caz de hărţuire psiho – profesională a fost lansat între anii 2009 -2012 de către un grup infracţional (GIH), care cu sprijin politic şi instituţional a acaparat absolut toata producţia de alimente de bază şi întregul ei sistem de desfacere, inclusiv tipografia şi librăriile, din tot judeţul Galaţi. Pentru că i-am pus în faţă această oglindă reală, prin articole de presă, mi-a făcut în 25 de zile 30 de procese în Justiţie. Poştăriţa căra dosarele până la etajul trei al sediului redacţiei Impact-est dimpreună cu soţul ! Imaginaţi-vă ce înseamnă numai să gestionezi, fără avocaţi, 30 de dosare-cereri de chemare în judecată, să le întocmeşti la fiecare întâmpinări şi să depui copii după documente care să iţi susţină afirmaţiile făcute în Impact – est. Iar în aceşti trei-patru ani cât au durat cele 30 de procese, să mai şi scrii pentru ziar, să manageriezi firma, să asiguri bani de salarii, taxe şi impozite, cheltuieli tipografice etc., e greu să mai poţi să te ridici din pat, darămite să mai şi munceşti. Cum să mai rămâi întreg, psihic şi fizic. Păi în periada asta a fost de ajuns să scap din vedere un dosar cu grupul infracţional (GIH), că m-a şi ars cel mai gras plătit judecător de la Curtea de Apel Galaţi, cu o definitivă de 250 de milioane de lei vechi, plus ce a mai pus la saltea, bagând vastul în acelaşi cara(i)man şi executorul judecătoresc, acelaşi care sechestrase maşina redacţiei în care aveam tot tirajul volumului de versuri abia ridicat în acea zi de vineri (mai, 2014) din tipografie…Iară peste toate astea, pentru ca demonstrasem cum este furat patronatul Arcelor Mittal Galaţi, m-am trezit chemat în judecată, printr-o celebră casă de avocatură din România (care şi-a continuat ameninţările profesionale asupra mea şi în 2021), şi de către managerul general al AMG, Ribo B. Ambele părţi pretindeau de la subsemnatul şi de la ziar câte 250.000 de euro ! Am avut noroc de un avocat profesionist din Bucureşti şi, desigr, de documnetele în baza cărora am scris şi care au contat, de data asta, în faţa preşedintei instanţei Tribunalului Galaţi, care le-a respins acţiunea celor doi, ca nefondată.
Iar alde trântea, care şobolănesc şi înghit frigiderele cu totul, molfăie neadevăruri la adresa parcursului meu profesional şi managerial. Ei, bugetofagii, sau ziarştii de apă dulce, sau, şi mai grav, închipuiţi.
Gelu Ciorici
Iată acum şi conţinutul integral al rezoluţiei dată de COMISIA EUROPEANĂ, fix pe 27 aprilie, de Ziua Mondială a Presei :
Comisia Europeană protejează jurnaliştii şi apărătorii drepturilor omului împotriva procedurilor judiciare abuzive
Miercuri, 27 aprilie 2022, Comisia Europeană a adoptat măsuri pentru a îmbunătăţi protecţia jurnaliştilor şi a apărătorilor drepturilor omului împotriva procedurilor judiciare abuzive, potrivit unui comunicat.
Procesele strategice împotriva mobilizării publice, cunoscute sub prescurtarea SLAPP (Strategic lawsuits against public participation), reprezintă o formă specială de hărţuire utilizată în principal împotriva jurnaliştilor şi a apărătorilor drepturilor omului pentru a preveni sau a penaliza acţiunile acestora de luare de atitudine cu privire la chestiuni de interes public. Directiva propusă are ca obiect acţiunile SLAPP în materie civilă şi cu implicaţii transfrontaliere. Pe baza noilor dispoziţii, judecătorii vor putea să respingă rapid acţiunile vădit nefondate introduse împotriva jurnaliştilor şi a apărătorilor drepturilor omului. Directiva prevede, de asemenea, mai multe garanţii procedurale şi căi de atac, cum ar fi despăgubiri pentru daune şi sancţiuni disuasive pentru iniţierea de procese abuzive. În acelaşi timp, Comisia adoptă o recomandare complementară pentru a încuraja statele membre să îşi alinieze normele naţionale la legislaţia UE propusă şi în ceea ce priveşte cauzele care nu au o dimensiune transfrontalieră şi în ceea ce priveşte alte proceduri, nu numai cele în materie civilă. Recomandarea invită, de asemenea, statele membre să ia o serie de alte măsuri, cum ar fi formarea şi sensibilizarea, pentru a combate acţiunile SLAPP
Věra Jourová: Vicepreşedinta pentru valori şi transparenţă: „Am promis că îi vom proteja mai bine pe jurnalişti şi pe apărătorii drepturilor omului de cei care încearcă să îi reducă la tăcere. Noua reglementare face acest lucru. Într-o democraţie, banii şi puterea nu pot conferi nimănui un avantaj în faţa adevărului. Prin aceste măsuri, contribuim la protejarea celor care îşi asumă riscuri şi iau atitudine atunci când este în joc interesul public – atunci când semnalează, de exemplu, suspiciuni de spălare de bani şi de corupţie, probleme legate de mediu şi climă sau alte aspecte care sunt importante pentru noi toţi.”
Didier Reynders, Comisarul pentru justiţie: „Exercitarea în mod activ a dreptului fundamental la libertatea de exprimare şi de informare este esenţială pentru o democraţie sănătoasă şi prosperă. UE va proteja întotdeauna acest drept. Prin măsurile adoptate astăzi, facem paşi importanţi pentru protejarea jurnaliştilor şi a membrilor societăţii civile, din ce în ce mai frecvent aflaţi sub spectrul ameninţării cu acţiuni SLAPP. Aceste procese întârzie sau chiar împiedică publicarea unor informaţii de interes public şi reprezintă o sarcină inutilă pentru instanţe. Directiva propusă astăzi oferă instrumente pentru a ţine sub control această practică abuzivă.”
Principalele elemente ale propunerii sunt:
– Respingerea rapidă a unei acţiuni judiciare vădit nefondate – instanţele vor putea lua o decizie timpurie de respingere a unei acţiuni în cazul în care este vădit nefondată. Într-o astfel de situaţie, sarcina probei îi va reveni reclamantului, adică acesta va trebui să dovedească instanţei că acţiunea sa nu este în mod vădit nefondată.
– Cheltuieli de procedură – reclamantul va suporta toate cheltuielile, inclusiv onorariile avocaţilor persoanei chemate în judecată, în cazul în care o cauză este respinsă ca abuzivă.
– Despăgubiri – persoana care este ţinta unei acţiuni SLAPP va avea dreptul de a solicita şi de a obţine despăgubiri integrale pentru daunele materiale şi imateriale suferite.
– Sancţiuni disuasive – pentru a împiedica reclamanţii să iniţieze proceduri judiciare abuzive, instanţele vor putea impune sancţiuni disuasive celor care iniţiază astfel de cauze.
– Protecţia împotriva hotărârilor pronunţate de ţări terţe – statele membre ar trebui să refuze recunoaşterea unei hotărâri pronunţate într-o ţară din afara UE împotriva unei persoane cu domiciliul pe teritoriul unui stat membru, în cazul în care se consideră că procedurile sunt vădit nefondate sau abuzive în temeiul legislaţiei statului membru. De asemenea, persoana care este ţinta unei acţiuni SLAPP va putea solicita – în statul membru în care îşi are domiciliul – să i se acorde despăgubiri pentru daunele suferite şi să i se acopere costurile suportate.
Propunerea de directivă trebuie să fie negociată şi adoptată de Parlamentul European şi de Consiliu înainte de a deveni un act legislativ al UE.
Recomandarea Comisiei este direct aplicabilă. Statele membre vor trebui să îi trimită Comisiei un raport cu privire la acţiunile prin care au dat curs recomandării la 18 luni de la adoptarea acesteia.
