A răpăit ploaia toată noaptea. Acoperișul stânei era spart deasupra priciului. Apa mi-a șiroit pe picioare. S-a scurs pe lângă focul care a ars mocnit. S-a prelins afară. Guba era fleașcă dar mi-a ținut de cald. Spre dimineață a venit iarăși ursul. Ploaia s-a ostoit. Câinii au lătrat turbați. S-au înecat în jujeie. Petrișor s-a trezit în capul oaselor în culcușul pe care și-l împărțea cu baciul Nuțu, bunul său.
Dormeau pe jos lângă foc. A cătat cu mâna în întuneric după sacul de merinde unde ținea petardele. Nu l-a dibuit. A pus trei conuri de brad pe foc și un braț de cetină. Flăcările s-au întețit. Negura s-a dat la o parte. S-a străluminat. A dat de sac. Rășina a pocnit în steluțe albastre. Stâna s-a umplut de odor de oliban.
Petrișor era venit din armată ca de pe front să lupte cu urșii. Eram neamuri îndepărtate. Din armată veneam amândoi. Eu mă liberasem în iunie de la Șomcuta, el în mai, de la Inău. A scos petarda. A aruncat-o în întuneric pe ușa stânei. Câinii s-au oprit din lătrat. Era un urs furnicar. Nu se nărăvise încă la carne. Era venit la poame de runc.
Crăpau zorile. Frigul țiuie în sihla de brazi toată vara. Nu-i chip să-l dovedești. Se ascunde ziua, iese dimineața înainte de răsărit. N-aveam amândoi treabă cu frigul. Ne-am dus la cascadă să ne spălăm. Noi îi zicem Runc săritoarei. Pe hărțile militare e trecută Custuri-Covătari. Săpânțenii îi zic când Runc, când Custuri. Aici e furca apelor unde se întâlnesc izvoarele Săpânței, Custuri, Tri Măguri, Runc și Colibi.
Locului îi zice Runc, e curătură veche de pe vremea austriecilor. Pe margine crescuse sihlă nouă deasă ca peria. În curătură era un zmeuriș cât vedeai cu ochii. Ne-am spălat în cascadă. Apa cade printr-o despicătură adâncă între două stânci negre. Una parcă e zidită. M-am despuiat, am intrat în apă până la gât.
Soarele și-a sumes obrazul printre norii alburii. S-a înseninat. Săreau păstrăvii în covata adâncă de sub cascadă. I-am zis lui Petrișor că îmi iau undița de pe acoperișul stânei. El s-a dus în pădure după bureți. Am dat la libelulă și lăcustă. Într-un ceas am prins cât să ne-ajungă la gustarea de dimineață.
Pe la șapte, baciul Nuțu nu isprăvise încă de muls muldzările. Sterpele erau duse la păscut cu câinii care își vedeau singuri de treabă. Am pârlit bureții cu pălăria pusă pe jăratic. Bureți usturoi și holopinci. Am fărâmat brânză de burduf între foițe. Am fript păstrăvii înfipți în țepușe. I-am mâncat cu pită de mălai. Ne-am îndulcit cu zmeură. Am băut o ulcea de lapte de oaie. O gaie mare a umbrit soarele apoi a vâslit voinicește din aripi spre apus.
––––
Cascada Custuri-Covătari de la izvoarele Săpânței. Fotografie luată de pe blogul lui Peter Lengyel: https://peterlengyel.wordpress.com/…/zboruri-pe-la…/
28 - mai - 2026
