Zi de duminică pe la prânz, căldură mare monșer, magazin alimentar de cartier. Un nene ghebos zapează și se oprește pe emisiunea Off/On the Record la Aleph News TV. Gura îi cade pe partea stângă în clipa în care se aude un sunet ca de sticlă spartă pe ciment.
Un copil în cărucior începe să urle ca un apucat, cu ochii holbați la televizor. Nu, nu era o sticlă spartă, e vocea Sorinei Matei. Capul ei de femelă de bour mai că iese prin ecran. Nu mai plânge Țiți, îți dă mama cici, îi zice femeia plângăului din căruț și se apucă să agite o zdrăngănitoare.
Copilul s-a învinețit deja și intră în convulsii. Fă, îi zice ghebosul mamei disperate, fă-l să nu mai plânge că fuge clienții. Vocea Sorinei Matei se răstește la invitat, se apleacă cu tot corpul peste masă să-i explice ceva, s-a proțăpit pe brațele goale până la umeri, care par două gheare uriașe de harpie gata să-l înșface și să-l ducă bu.
Un domn simandicos intră pe ușă, evaluează situația într-o clipită și-i zice ghebosului să schimbe canalul. Copilul se potolește instantaneu. Sorina Matei este cel mai netelegenic realizator de emisiuni din câte s-a pomenit și n-am putut s-o urmăresc mai mult de două minute, pentru că pozițiile ei nu sunt ale jurnalistului, ci ale comisarului însărcinat cu propaganda.
Când am auzit că și-a șters postările am răsuflat ușurat. Știam că nu crede în ce scrie, că execută un comandament, să critice, cum al doilea comandament a fost să accepte fără crâcnire noua misiune, iar al treilea, să aplice noul set de sarcini. Cu Sorina Matei la butoane, și-a găsit TVR, în sfârșit, peticul pe măsură.
–––
Picasso, Minotaur cu cal mort în fața unei peșteri, cu fața spre o fată cu văl, Musée Picasso, Paris
