Este bine că mai vine cineva, mereu măcar, cu biciul lui Athila, prin Republica Românica, administrată, de la Dacia încoace, numai în interese de gaşcă, oligarhii regionale şi imperiale. Dar, cel mai bine este că noi, cei ce le-am declarat SUA război în cel de-al doilea război mondial fără să le fi teleghidat măcar o fumigenă pe teritoriu, ne-am vasalizat cui trebuie.
Mai greu este cu emisarii care sunt zburaţi de ei către noi. Iată, mie, de pildă, îmi place nespus chipul doamnei Victoria Nuland. Sunt sigur că este deşteaptă la ori ce oră de zi şi din noapte, oriunde s-ar afla. Dar, femeie, Doamnă, de ce te dai, bre, ditai tanti? Ce să cauţi dumneata la întâlniri politice cu poşetă. A, mai ales cu poşeta pe umăr.
Sigur ştii că Doamnele nu-şi poartă poşetele pe umăr, ci pe braţ. Da, dar Dumneata, după ce că o aveai pe umăr, ai pus-o direct pe jos, la piciorul jilţului de la MAE al României, ca-n cârciumă. Doamnă, acolo erau steagurile ambelor state. Şi loc pe suportul lor. Dar poşeta, madam, frumoasă Doamnă NULAND, nu se poartă pe umăr şi nu se aşează pe jos nici măcar acasă!
De cand se scrie Attila Athila?