Într-o mișcare strategică menită să umple o lacună critică în sistemul său de apărare, România se pregătește să semneze în toamna anului 2025 un contract de miliarde de euro cu firma israeliană Rafael pentru achiziția unui sistem avansat de apărare aeriană. Decizia subliniază o reorientare a politicii de securitate a Bucureștiului și marchează un pas decisiv în consolidarea flancului estic al NATO, într-un context regional tot mai volatil.
Deși ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, a folosit o comparație puternică cu faimosul sistem „Iron Dome” pentru a ilustra publicului larg necesitatea noilor echipamente, surse multiple și detalii din licitație confirmă că sistemul selectat este Spyder, un alt sistem performant produs de compania Rafael. Anunțul, făcut în timpul primei sale intervenții publice majore, semnalează intenția fermă a României de a-și moderniza accelerat capacitățile militare.
„Când vedem imagini de la Tel Aviv (…) și vedem Iron Dome-ul, acela e SHORAD-VSHORAD și protejează Tel Avivul. O să ne protejeze și pe noi”, a declarat Moșteanu pentru TVR, traducând un concept tehnic complex într-o imagine de securitate recunoscută global.
De ce nu cumpără România sistemul Iron Dome?
Iron Dome este un sistem de apărare antiaeriană și antirachetă extrem de strategic pentru Israel și există mai multe motive pentru care Israelul este reticent să îl vândă altor țări, cu excepția notabilă a Statelor Unite.
Acest sistem a fost dezvoltat pentru a proteja Israelul de atacurile cu rachete cu rază scurtă, obuze de artilerie și mortiere, o amenințare constantă în regiune. Eficacitatea sa, estimată la aproximativ 90% în interceptarea rachetelor care vizează zone populate, îl face un sistem esențial al apărării israeliene. A oferi acest sistem altor țări ar putea diminua avantajul strategic al Israelului într-un mediu geopolitic volatil.
Deși Iron Dome este foarte eficient, fiecare rachetă interceptoare Tamir costă între 40.000 și 150.000 de dolari. Utilizarea resposabila a acestor rachete este crucială, iar capacitatea de producție este limitată. Israelul trebuie să își prioritizeze propriile nevoi de apărare, mai ales în perioade de conflict intens.
De asemenea, Statele Unite au contribuit semnificativ la finanțarea dezvoltării și producției Iron Dome, investind miliarde de dolari. Din acest motiv, Israelul nu poate vinde sistemul Iron Dome fără acordul SUA. Această colaborare strânsă implică restricții privind exportul sistemului.
Deși Iron Dome și SPYDER sunt ambele sisteme de apărare aeriană dezvoltate de Rafael Advanced Defense Systems din Israel, ele au scopuri și capacități diferite, dar și unele asemănări.
Iron Dome este specializat în interceptarea rachetelor cu rază scurtă de acțiune, a obuzelor de artilerie și a mortierelor (RAM – Rockets, Artillery, Mortars). SPYDER, pe de altă parte, este un sistem de apărare aeriană conceput în principal pentru a contracara aeronave, elicoptere, drone, rachete de croazieră și muniții ghidate de precizie. Recent, a fost îmbunătățit cu capacități anti-rachete balistice tactice (TBM).
Un aspect notabil al similarității este că versiunea SPYDER-MR (Medium Range) utilizează același radar EL/M-2084 MMR (Multi-Mission Radar) ca și sistemul Iron Dome. Acest radar este un component cheie pentru detectarea și urmărirea țintelor.
Sistemul Spyder va oferi capabilități de apărare aeriană cu rază scurtă
Această analogie, deși nu descrie produsul exact, a servit unui scop politic clar: să sublinieze urgența și eficacitatea tipului de scut antiaerian pe care România îl va deține în premieră. Sistemul Spyder va oferi capabilități de apărare aeriană cu rază scurtă și foarte scurtă (SHORAD/VSHORAD), proiectate să intercepteze și să distrugă ținte aeriene precum drone, rachete de croazieră și aeronave la joasă altitudine.
Deși Iron Dome și SPYDER sunt ambele sisteme de apărare aeriană dezvoltate de Rafael Advanced Defense Systems din Israel, ele au scopuri și capacități diferite, dar și unele asemănări
Acesta va completa sistemele americane Patriot, care apără spațiul aerian pe distanțe medii și lungi, creând astfel o arhitectură de apărare multi-stratificată.
Achiziția, cu o valoare totală estimată la 4,2 miliarde de euro pentru întregul program, nu este un simplu act de shopping militar. Ea reflectă lecțiile dure învățate din conflictul din Ucraina, unde apărarea aeriană s-a dovedit esențială pentru protejarea infrastructurii critice și a centrelor urbane. Pentru România, care deține o poziție strategică la Marea Neagră, protejarea porturilor, bazelor militare și a altor obiective vitale a devenit o prioritate absolută.
17 - iulie - 2025
