Preambul
Domnule ziarist, discutăm, dar vreau ca tot ce discutăm să fie consemnat INTEGRAL întrucât reprezintă situaţia reală, de fapt, a unui joc făcut cu rea-credinţă, cu răutate, fără onestitate profesională, prin încălcarea gravă a unor principii juridice şi morale, întemeiat pe lipsa celei mai elementare educaţii socio-juridice, care a avut drept scop, într-o primă fază, arestarea întregii familii de avocaţi Alexandru Bălan, decredibilizarea avocaţilor din cadrul Casei de Avocatură „BĂLAN GRUP AVOCAŢI” şi, implicit , să pună sub semnul întrebării, în mod direct, deontologia profesională a tuturor avocaţilor din Baroul Galaţi.
Reporter: Bună seara, maestre! E seară spre noapte şi în acest dosar, în felul în care a fost prezentat în presă. Scoateţi, vă rog, prin Impact-est, Opinia Publică din ceaţa de câlţi a acestui caz.
Alexandru Bălan: Tot ce vă spun este cu deplin caracter de noutate, domnule ziarist, deoarece, în tulburarea produsă de modul intempestiv în care presupuse fapte au fost publicate fără de vina cuiva în mod incoerent, mă obligă ca acum să leg lucrurile în desfăşurarea lor şi să vă prezint ceea ce s-a întâmplat pe bază de probe, cu acte şi, acolo unde se va impune, pe baza unor mărturisiri. Deşi nu este o poveste, totul a început în vara anului 2008 când, la rugămintea unei familii din judeţul Vrancea, căreia îi acordasem asistenţă juridică în urmă cu 10 ani şi al cărei proces, din nefericire, l-am pierdut cu succes (familia „T” se numeşte). Aceasta mi-a spus că fiul ei (T.V.) a fost arestat împreună cu alte două persoane de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism (DIICOT) Vrancea pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de înşelăciune. Fiind foşti clienţi, am considerat că trebuie să-i ajut, însă pentru că aveam cauze pe rolul mai multor instanţe din Galaţi şi Bucureşti, le-am spus că doresc să colaborez cu dl. avocat Marian Sandu (fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi), situaţie în care ne-am angajat amândoi pentru a asigura asistenţă juridică la DIICOT-Biroul Vrancea şi la Tribunalul acestui judeţ. După ce ne-am angajat am aflat că în caz au fost angajaţi şi dl. prof. univ. dr. Ion Popescu dimpreună cu dl. avocat Sandu Florentin, general în rezervă al Poliţiei Române.
În primele luni ale anchetei, şi noi avocaţii am avut o bună colaborare în acordarea asistenţei juridice, prezentându-ne în mod alternativ la DIICOT Vrancea şi la Curtea de Apel Galaţi, în funcţie de disponibilităţile temporale ale fiecăruia dintre noi.
În perioada anchetei, nu-mi amintesc cu precizie luna, dar era spre sfârşitul toamnei, inculpatul TV s-a îmbolnăvit, redicivându-i o afecţiune la coloana vertebrală, fapt atestat cu acte medicale, situaţie care a determinat transferul acestuia în Spitalul – Penitenciar Bucureşti.
Întrucât actele penale trebuiau desfăşurate în continuare, şi cu celeritate, şi cum nici eu şi nici dl. Avocat Marian Sandu nu puteam răspunde cu oportunitate la deplasările ce urmau a fi făcute în Bucureşti, familia lui TV a angajat în această calitate pe fiul şi pe nora mea, Emil-Alexandru Bălan, respectiv Anne-Marie Bălan, pentru a asigura serviciile juridice. Fac menţiunea că acelaşi tip de colaborare eu personal îl practic la nivel de Bucureşti, Constanţa, Cluj, Tecuci, Brăila, Vrancea etc.
În prima decadă a lunii decembrie (nu pot preciza data), am fost chemat la DIICOT Vrancea, întrucât urmează să se prezinte materialul de urmărire penală a inculpatului T.V. M-am prezentat la ora 8,00 la DIICOT Vrancea unde, în mod corect şi legal, procurorul şef de birou, Gheorghe Stanciu, împreună cu o altă procuroare al cărui nume, din păcate, în acest moment nu mi-l amintesc, şi-mi cer scuze pentru acest lucru, mi-au pus la dispoziţie cele peste 12 volume ale dosarului cauzei. Timp de cinci ore, singur, întrucât inculpatul T.V. se afla în marş de la Spitalul-Penitenciar Bucureşti spre Focşani, am studiat patru sau cinci volume, iar în jurul orei 13,00 a sosit şi inculpatul T.V. I-am explicat că sunt de mai multe ore la DIICOT, i-am prezentat volumele studiate, parte din apărările ce ar urma a fi făcute, situaţie faţă de care inculpatul T.V. s-a arătat profund nemulţumit, precizând că şi el personal ar fi trebuit să vadă şi să studieze ceia ce eu am studiat, aspect care m-a nemulţumit, însă nu mi-am exprimat această nemulţumire în faţa procurorilor. În acelaşi moment, inculpatul T.V. a afirmat în faţa procurorului Gheorghe Stanciu şi a doamnei procuror că înţelege să renunţe la serviciile mele şi, bineînţeles, şi la serviciile avocatului Marian Sandu. Acest lucru, reamintesc, s-a întâmplat în prima decadă a lui decembrie 2008.
DNA vrea ca ADEVĂRUL OBIECTIV să nu poată fi constatat
Rep.: Uf, nu am înţeles nimic. Ce legături au aceste chestiuni cu dosarul DNA – Structura Teritorială Galaţi?
Al.B.: V-am spus, domnule ziarist, că numai prin prezentarea tuturor faptelor, aparent disparate, veţi pătrunde în iţele acestui dosar pe care DNA-ST Galaţi nu le pomeneşte în nici un mod, băgând opinia publică în ceaţă, în necunoaştere, şi crează astfel posibilitatea unor interpretări care nu au nici o legătură cu realitatea, pentru ca ADEVĂRATUL OBIECTIV să nu poată fi constatat.
Şi acum am să continui prezentându-vă lucrurile în ordinea cronologică a desfăşurării lor şi pentru a înţelege corect întreaga situaţie de fapt. Astfel DUPĂ UN AN ŞI O LUNĂ, ÎN PRIMA DECADĂ A LUNII DECEMBRIE 2008, LA 6 IANUARIE 2010, am primit un telefon de la un ofiţer de poliţie juriciară din cadrul DNA-ST Galaţi, prin care mi-a comunicat că sunt aşteptat de către doamna procuror Gabriela Popescu. L-am întrebat dacă îmi poate da vreo relaţie cu privire la scopul chemării mele la DNA-ST Galaţi, ştiind că nu acordam asistenţă juridică la DNA în acea perioadă. Poliţistul mi-a spus că nu are nici un fel de cunoştinţă (deşi ştia pentru ce sunt chemat), iar eu am acceptat ca după terminarea cauzelor la instanţă să mă prezint la DNA-ST Galaţi. Era 6 ianuarie 2010 şi, ajuns la doamna procuror, după cuveniturile schimburi de amabilităţi determinate de sărbătorile de iarnă, doamna procuror Gabriela Popescu mi-a spus că trebuie să dau o declaraţie referitoare la dl. procuror general Dinu Gâlcă, în legătură cu un telefon pe care l-aş fi primit în cursul anului 2009, fără a mi se preciza luna, ziua, adică fără nici un fel de determinare temporală. Tot atunci, după această solicitare, dna. procuror m-a întrebat dacă dl. procuror general Dinu Gâlcă mi-a cerut sau m-a rugat să intervin la nivelul conducerii judeţului Vrancea (M.O.) pentru ca o persoană (T.P.) să fie menţinută sau numită în funcţia de director al Direcţiei Silvice Vrancea. Cu toate eforturile mentale pe care le-am făcut la acel moment, aceasta cu atât mai mult cu cât nu discutasem de o lungă perioadă de timp, nici direct şi nici telefonic cu domnul general Gâlcă, i-am spus, şi am şi consemnat în declaraţie, că nu îmi amintesc să fi primit un telefon de la dl. procuror general Gâlcă Dinu, că nu-l cunosc pe numitul T.P. şi că, deci, nu am discutat niciodată cu acesta, nici personal şi nici telefonic. I-am mai precizat doameni procuror Popescu Gabriela că, personal, nu am discutat niciodată la nivel de conducere a judeţului Vrancea cu M.O. pe o astfel de temă. Fac precizarea că am dat această declaraţie olografă şi, aşa cum rezultă din conţinutul ei, nu am depus jurământul de martor cu mâna pe CRUCE sau pe BIBLIE, această împrejurare creându-mi impresia că s-a dorit de la mine doar o chestiune cu caracter informal. (Lipsa jurământului, declaraţie olografă şi nu pe formular … etc.)
Rep.: Deci, părea o discuţie neoficială…
Al.B.: Ulterior, dar neoficial, în mediul juridic s-au auzit discuţii că la DNA – ST Galaţi se fac cercetări şi că chiar ar fi început urmărirea penală faţă de dl. procuror general Dinu Gâlcă şi alţi trei procurori. A fost pentru prima oară când mi-am explicat de ce am fost chemat la data de 6 ianuarie 2010 la DNA-ST Galaţi.
După o anumită perioadă de timp am fost abordat de către dl. general Dinu Gâlcă, de către un alt procuror, de către preşedintele Curţii de Apel Constanţa – indirect – să le acord asistenţă juridică la DNA-ST Galaţi. LA DATA FIXATĂ M-AM PREZENTAT LA DNA-ST GALAŢI ÎMPREUNĂ CU DL. GENERAL DINU GÂLCĂ ŞI CU DL. AVOCAT GIGEL POTRIVITU. ÎN MOMENTUL ÎN CARE AM DEPUS DELEGAŢIA, PROCURORUL GHEORGHE IVAN MI-A RESTITUIT-O CU IRITARE ŞI AGRESIVITATE, AFIRMÂND CĂ EU AM CALITATE DE MARTOR ÎN CAUZĂ ŞI, DECI, NU POT ACORDA ASISTENŢĂ JURIDICĂ NIMĂNUI DIN ACEST DOSAR. OBSERVÂND IRITAREA PROCURORULUI IVAN ŞI PENTRU A NU ÎNĂSPRI RAPORTURILE ŞI A CREA CONSECINŢE NEFAVORABILE PERSOANELOR CERCETATE, MAI ALES CĂ ŞTIAM MODUL DE LUCRU AL LUI GHEORGHE IVAN, ÎN PREZENŢA DOMNULUI GÎLCĂ, A DOMNULUI GIGEL POTRIVITU ŞI A DOAMNEI AVOCAT ALEXANDRA SIBINOVICI, MI-AM RETRAS DELEGAŢIA ŞI AM PLECAT.
Acelaşi ofiţer m-a chemat iar la DNA fără citaţie
La câteva zile de la acest episod, acelaşi ofiţer judiciarist m-a chemat, tot fără citaţie, adică telefonic, la dl. procuror Gheorghe Ivan.
M-am prezentat la DNA la dl. Ivan, ACESTA MI-A SPUS CĂ AM CALITATE DE MARTOR, m-a întrebat dacă mai am ceva de adăugat şi mi-a spus să semnez declaraţia tehnoredactată, listată la imprimantă, la rubrica jurământ şi martor. Declaraţia tehnoredactată reprezinta copia fidelă, cuvânt cu cuvânt, a declaraţiei mele din 6 ianuarie 2010. Procurorul Ivan nu m-a audiat ca martor aşa cum prevăd dispoziţiile procedurale, iar eu, naiv, deşi sunt bătrân şi cu experienţă de peste 30 de ani în domeniul juridic, am considerat că prin această modalitate procurorul Gheorghe Ivan doreşte să justifice în condiţii procedurale interdicţia de a acorda asistenţă juridică persoanelor de care am vorbit mai înainte.
A mai trecut o perioadă de timp şi acelaşi ofiţer de poliţie judiciară m-a anunţat să mă prezint la DNA. Nu am avut citaţie pentru a constata calitatea în legătură cu care sunt chemat şi pentru ce sunt chemat, însă am considerat că politeţea şi respectul cuvenite acestui organ nu impun o formalizare excesivă faţă de dispoziţiile procedurale. M-am prezentat la DNA la doamna procuror Gabriela Popescu. Deşi procurorul şef Gh. Ivan era prezent în instituţie, aceasta mi-a comunicat că procurorul Ivan a început urmărirea penală împotriva mea pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de Art. 260 Cod penal, întrucât nu aş fi spus adevărul şi nu am arătat că aş fi primit un telefon de la procurorul general Dinu Gâlcă.
În primul moment am fost uluit, apoi mi-am reproşat că am privit cu uşurinţă ceea ce s-a întâmplat anterior şi, tot eu, cu principiile mele de bună credinţă, am apreciat că doar se doreşte înspăimântarea mea şi că este o ameninţare specifică procurorului Ivan. Am gândit în acest mod considerând că fapta de a nu-mi aminti de telefonul generalului Gîlcă, că nu am făcut nici un fel de intervenţie la nimeni, că nu îl cunosc pe numitul T.P. şi, în esenţă, că nu am afirmat sau infirmat ceva determinant, esenţial pentru soluţionarea cauzei, mă vor absolvi de orice fel de vină.
La câteva zile, acelaşi ofiţer de poliţie juridicară din cadrul DNA-ST Galaţi m-a anunţat că sunt aşteptat la DNA. Am plecat din nou la DNA unde, în condiţii agresive şi brutale, am fost audiat de către procurorul Ivan şi de către doamna procuror Popescu, de această dată în calitate de învinuit.
Rep.: Cum adică în condiţii AGRESIVE ŞI BRUTALE?
Al.B.: Acest procuror Ivan s-a manifestat aşa în momentul în care i-am explicat şi am scris că o declaraţie de martor în condiţii procedurale nu mi s-a luat, că declaraţia în care am semnat la rubrica martor este copia fidelă a declaraţiei olografe din 6 ianuarie 2010, dată fără prestarea jurământului şi că, legal şi procedural, dumnealui nu m-a audiat. Agresivitatea procurorului s-a amplificat şi, pe fondul unei maladii mai vechi, de care, însă, nu mă prevalez, mi s-a făcut rău şi în aceste condiţii procurorul Ivan mi-a permis să mă aşez pe scaun pentru că nu mai puteam sta în picioare, iar doamna procuror Popescu, ămpreună cu o secretară mi-au adus apă pentru a-mi reveni.
Mă simţeam umilit şi terfelit
MĂ SIMŢEAM UMILIT ŞI TERFELIT având conştiinţa că nu făcusem nimic nelegal şi am încercat să mă concentrez asupra declaraţiei pe care o dădeam.
La data de 16 iunie 2010, acelaşi emisar mi-a comunicat, tot telefonic, faptul că trebuie să mă prezint din nou la DNA-ST Galaţi. NU AM PRIMIT CITAŢIE, DAR ACUM MI-A FOST SIMPLU SĂ REALIZEZ PENTRU CE SUNT CHEMAT. M-am prezentat, iar dl procuror Ivan, dimpreună cu de-acum omniprezentul ofiţer de poliţie judiciară, mi-au spus că trebuie să facă prezentarea materialului de terminare a urmăririi penale.
Rep.: Păi care urmărire penală, că n-am prea sesizat-o din ce mi-aţi relatat?
Al.B.: Materialul de urmărire penală, în ce mă privea, avea, în total, şase-şapte pagini referitoare la declaraţia mea de martor, de învinuit şi transcrierea unei interceptări telefonice, înregistrată când am fost apelat de către dl. Procuror general Dinu Gâlcă. Fac precizarea că, iniţial şi prin voinţa lucrătorului de poliţie, nu mi-au fost prezentate DECÂT ACESTE ACTE CARE MA PRIVEAU PE MINE.
Rep.: Maestre, dar unde e mărturia mincinoasă, din moment ce aţi spus că nu vă aduceţi aminte dacă aţi primit sau nu un telefon de la Dinu Gâlcă? Adică, nici nu aţi confirmat şi nici nu aţi infirmat acest lucru după mai bine de un an.
Al.B. : Am să vă explic, domnule ziarist, o situaţie şocantă pentru toată lumea, dar mai ales pentru mine, situaţie care m-a adus în starea în care mă vedeţi în prezent, stare pe care, însă, nu o imput nimănui. Experienţa şi viteza în a studia dosarele m-au determinat ca pe fondul unui interval temporal de câteva minute să descopăr, când căutam declaraţiile martorilor T.P. şi M.O., patru încheieri, respectiv nr. 6 din 20.03.2009, din 16.04.2009, 18.05.2009 şi 16.06.2009, pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României (ÎCCJR) – Secţia Penală, prin care se solicitau şi se admiteau cererile de autorizare a înregistrării convorbirilor telefonice ale procurorului general Dinu Gâlcă şi ale altor persoane.
Lecturând în mare viteză conţinutul acestor încheieri, am constatat stupefiat că „prin ordonanţa procurorului Ivan Gheorghe, din 4 februarie 2009, ora 15,00”, s-a dispus interceptarea şi înregistrarea pentru 48 de ore a convorbirilor telefonice efectuate în perioada 5 februarie 2009, ora 16,06-6 februarie, ora 16,00, ale mele, ale copiilor mei şi a altor persoane, rude cu inculpatul T.V., dar şi a două judecătoare – C.S. şi D.A.
Rep.: De ce la astfel de ore exacte şi a acestei perioade atât de precisă şi scurtă?
Al.B.: Am citit în conţinutul încheierii că Ordonanţa din 4 februarie 2009 a fost înaintată Curţii de Apel Galaţi, pentru confirmarea ei şi pentru prelungirea perioadei de interceptare, în condiţiile art. 91 indice 1 şi următoarele din Codul de procedură penală. S-a mai arătat că la data de 5 februarie, prin aceeaşi ordonaţă a DNA-ST Galaţi, întreaga familie a avocatului Bălan a avut telefoanele interceptate şi înregistrate, că am fost înregistraţi audio-video şi am fost urmăriţi prin GPS – adică faptul că se foloseau contra noastră toate mijloacele de urmărire.
DIN ACELEAŞI ORDONANŢE CARE AU PREAMBULUL MOTIVĂRII PE ACESTE CHESTIUNI, REZULTĂ CĂ PROCURORUL IVAN A SOLICITAT AUTORIZAREA URMĂRIRII ŞI ÎNREGISTRĂRILOR VIDEO, INTERCEPTAREA CONVORBIRILOR TELEFONICE LA DOMICILIU, ÎN MEDIUL AMBIENTAL ŞI URMĂRIREA PRIN GPS A ÎNTREGII FAMILII AVOCAŢIALE BĂLAN PENTRU O PERIOADĂ DE 28 DE ZILE, MENŢIONÂND CĂ SUNT DATE ŞI INDICII CU PRIVIRE LA SĂVÂRŞIREA UNOR FAPTE DE CORUPŢIE.
Prin aceleaşi încheieri de care am mai vorbit se precizează că, prin încheierea din 7 februarie 2009, pronunţată în Dosarul 168/44/2009, al Curţii de Apel Galaţi, s-a RESPINS cererea formulată de DNA-ST Galaţi, ca nefondată, întrucât nu existau nici indicii temeinice, nici probe, nici bănuieli, ci doar creaţii mentale ale procurorului Gheorghe Ivan. TREBUIE SĂ RECUNOSC FAPTUL CĂ DESCOPERIREA ACESTOR ÎNCHEIERI ALE ÎCCJR A AVUT UN EFECT DEVASTATOR ASUPRA MEA ŞI CĂ DOAR UN RĂGAZ DE 15-20 DE MINUTE ACORDAT DE CĂTRE ACELAŞI OFIŢER DE POLIŢIE JUDICIARĂ ŞI PUŢINĂ APĂ M-AU FĂCUT SĂ-MI REVIN.
Nu puteam să-mi imaginez, domnule ziarist, că de un an şi cinci luni sunt în vizorul procurorului Ivan Gheorghe, în condiţiile în care este de notorietate că nici eu şi nici avocaţii Casei de Avocatură „Alexandru Bălan” nu ne abatem de la principiile deontologice şi etica profesională. Starea de hemipareză în care m-a adus lecturarea acelor încheieri m-a pus în imposibilitatea de a mă deplasa singur de la DNA-ST Galaţi acasă, apelând la ajutorul inginerului N.M. şi a avocatului I.S.V. Acest lucru se întâmpla la data de 16 iunie 2010.
Eu şi familia am fost urmăriţi electronic fără a mai fi în cauză
Nu am putut să-mi explic de ce s-a procedat aşa pentru că înainte de data de 4 februarie 2009, când s-a declanşat urmărirea electronică a mea şi a familiei mele, eu nu mai aveam contract de asistenţă cu T.V. şi nu mai eram interesat în cauză şi în evoluţia acelui dosar încă din prima decadă a lunii decembrie 2008! O explicaţie logică a acestei atitudini nu o pot găsi nici în acest moment, singura justificare plauzibilă fiind cea privitoare la activitatea mea profesională desfăşurată anterior în dosarele DNA şi în alte dosare care au fost instrumentate de către procurorul Gh. Ivan.
Însă, devoalarea situaţiei cauzelor care mi-au atras ura şi dorinţa de răzbunare a procurorului Gheorghe Ivan s-ar putea să o devoalez cu alt prilej, întrucât nu am forţa fizică necesară în acest moment. Şocant este, însă, un alt aspect, care este esenţial pentru viaţa tuturor oamenilor şi, mai ales, pentru cei care sunt părinţi. Dacă procurorul Ivan are ceva cu mine, să se răzbune pe mine, nu pe copiii mei. Pentru că ştie toată lumea că ei şi nepoata sunt toată averea mea de nepreţuit. ESTE INUMAN SĂ ÎNTINZI CURSE, SĂ ÎNCERCI SĂ PROVOCI INFRACŢIUNI unui copil de 29 de ani, aflat în plin proces de afirmare profesională. Acest lucru este dureros pentru fiecare părinte şi cred că aş fi păstrat discreţia cu privire la acest dosar şi nu aş fi dat curs cererilor ziariştilor de a-mi expune punctul de vedere, dacă totul s-ar fi cantonat şi oprit la mine. Apărarea demnităţii personale, a demnităţii tuturor avocaţilor din Casa de Avocaţi „Grup Bălan”, precum şi a prestigiului avocaţilor din Baroul Galaţi asupra cărora se încearcă o anatemizare profesională, mă obligă SĂ RECURG LA A IEŞI ÎN FAŢA OPINIEI PUBLICE.
Rep.: Maestre, care e situaţia de acum, ce se întâmplă la zi?
Al.B.: A fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României de către DNA, dar şi aici sunt discuţii juridice de făcut şi aşteptăm judecata.
Rep.: De ce, cum? Ştiu, văd că sunteţi foarte obosit, acum la nici o lună după intervenţia chirurgicală pe cord deschis pe care aţi suportat-o, însă înţeleg că mai aveţi multe lucruri de spus. Eu încă nu înţeleg. De ce sunteţi inculpat în acest dosar, totuşi?
Al.B.: Rezultă pregnant că s-a dorit arestarea mea şi a familiei mele, pentru fapte de corupţie şi pentru a se justifica dorinţa de decredibilizare şi de umilire a noastră. De aia mi-a fost pusă în spate o faptă de mărturie mincinoasă. Fiţi sigur, însă, că va veni momentul în care voi aduce la cunoştinţă multe alte aspecte probate cu acte care vor fi de natură a lămuri în mod corect pe toată lumea. Eu sper ca şi celelalte persoane care au fost cercetate şi trimise în judecată să-şi expună în mod obiectiv punctul de vedere pentru a se forma, pentru a se constata mai precis, care este adevărul în această cauză.
Prin intermediul dumneavoastră vă rog să-mi daţi prilejul de a-mi exprima regretul faţă de colegii din Baroul Galaţi şi faţă de conducerea acestuia, pentru neplăcuta situaţie creată şi îi rog, în acelaşi timp, să observe că, în condiţiile vulnerabilităţii profesiei noastre, oricând pot fi victimele unor astfel de malversaţiuni.
Încheiere. Deocamdată
Îmi vine să scriu, bine maestre, adică rău! Păi dacă unor meseriaşi în drept de talia sa sau a altor persoane din acest dosar li s-a întâmplat o astfel de lucrare, noi, populimea, ăştia care călcăm în cunoaşterea legilor şi-n drept ca-n străchini suntem mereu predispuşi la fapte care pot fi catalogate că le-am fi comis traversând, în acele clipe, viaţa pe roşu.
Nu pot să nu consemnez un amănunt aflat din culisele lumii justiţiei, care atestă încă odată relaţia dintre Bălan-Tatăl şi Bălan-Fiul. Emi, adică maestrul în devenire Emil-Alexandru Bălan, l-a însoţit pe tatăl său în tot parcursul de trei săptămâni cât a durat operaţia pe cord deschis şi efectuarea celor trei baipasuri, perioadă în care zi şi noapte l-a vegheat şi l-a hrănit cu linguriţa…
Acum mă tot uit pe cele patru încheieri conforme cu originalul şi purtând ştampila Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României şi constat, deocamdată degeaba, că ele corespund întrutotul afirmaţiilor făcute de-a lungul interviului acordat de maestrul Alexandru Bălan. Dar, vorba sa: „ORICE MECI SE JOACĂ TUR-RETUR, NUMAI FINALA ESTE UNA!”
Deci, va urma!
A consemnat
Gelu CIORICI
(Impact-est 368, 23.09.2010)
