Uite aşa a trecut şi anul şi mai ales perioada extrem de încărcată cu evenimente, unul mai important decât altul, începând cu Sfântul Andrei, mai apoi cu Sfântul Neculai, CRĂCIUNUL şi încheiat peste câteva zile cu Sfântul Ioan Botezătorul. Trăgând linie, putem aprecia în bine modul în carte acestea s-au desfăşurat şi percepţia creştin ortodocşilor şi nu numai asupra eforturilor organizatorice realizate de Arhiepiscopia Dunării de Jos şi a Înalt Preasfinţiei Sale Casian. La acestea trebuie musai adăugate acţiunile de caritate, de ajutorarare a celor sărmani, a celor în suferinţă, a copiilor, care au fost mai numeroase şi mai generoase faţă de anii anteriori. Şi asta o spunem noi, cei care de cele mai multe ori am avut o atitudine critică, ba chiar acidă, mai ales după accidentul de la COLECTIV, faţă de imaginea şifonată a unor înalţi ierarhi ai bisercii, cu ale lor manifetsări şi declaraţii total neadecvate. Noi ne exprimăm iată, optimismul că lucrurile au fost înţelese aşa cum se cuvine şi că vom asista la o cotitură crucială în concilierea, în apropierea şi iubirea ce trebuie să existe între instituţia Biserică şi POPOR.
Zilele trecute ne-a vizitat la redacţie o persoană ce locuieşte în Micro 21 şi ne-a relatat nişte lucruri de o frumuseţe ce te înfioară, ce încununează, întărind ceea ce afirmam mai sus. Ca jurnalişti cu experienţă ce suntem, am mai apelat la o sursă, am întrebat în stânga şi în dreapta, fiind acum în stare să vă relatăm concis şi în adevăr dsepre ce este vorba. Se spune că a devenit o tradiţie ca la cumpăna dintre ani, de ANUL NOU, la Biserica Precista de pe Faleză, în centrul oraşului, să se întâmple evenimente unice ce ar trebui generalizate musai.
La ora la care majoritatea dintre noi deja se află în plină petrecere în fel şi chip a Revelionului, preoţii Buruiană şi Dobre, slujitori harnici ai Bisericii unicat Precista, deschid larg porţile BISERICII. Acolo are loc o slujbă urmată de colinde tradiţionale şi obiceiul „semănatului”, în prezenţa enoriaşilor care umplu până la refuz lăcaşul de cult. Urătorii, colindătorii, cei care seamănă pe cei prezenţi sunt însuşi slujitorii preoţi înconjuraţi de dascălii şi corul bisericii. Asistenţa e formată din bătrâni, tineri, copii, ce aparţin parohiei şi nu numai, toţi îmbrăcaţi frumos, ca de sărbătoare. Momente magice de neuitat, de îmbinare a credinţei cu tradiţiile strămoşeşti, cu fiorul momentului unic al trecerii într-un nou an. La ora „zero” întreaga suflare este poftită în curtea bisericii unde preoţii, soţiile şi copii acestora, cei care fac parte din corpul de „voluntari” îi îmbie la un pahar de vin fiert sau de ceai fierbinte, băuturi aflate în nişte vase mari. Tot atunci pe mese sunt întinse zeci de tăvi cu plăcintă caldă, aburindă, fiecare servind după bunul plac. Se spune că timp de aproape o oră (după care totul se termină) se naşte o comuniune, o stare de spirit UNICĂ între slujitorii Domnului şi cei prezenţi, între Biserica luminată festiv cu umbrele ei uriaşe şi cei ce o înconjoară, care nu poate fi explicată, fiind plină de mister şi sfinţenie.
Iată că se poate şi altfel, iată o idee. (mică) . Extrapolaţi totul la zecile de mii de biserici. Desigur, cei care vor să se ducă să petreacă în cluburi, în restaurante, în discoteci, acasă e treaba lor dar alternativa oferită de Biserică ar fi fantastică. Însăşi ideea de ALTERNATIVĂ, existenţa ei trebuie cultivată în beneficiul comun.
