Pare-se că nu, deoarece o latură a războiului se dovedește a fi profitabilă pentru iranieni. După 13 iunie prețul petrolului a explodat cu aproape 10$/baril și terminalul de 20 km pătrați din Insula Kharg, aflată la 60 km NV de portul Bushehr, duduie. Tanc după tanc este încărcat în ritm alert ieșind în Oceanul Indian prin strâmtoarea aflată la aproape 500 km SE și îndreptându-se spre porturile clientului unic capabil să cumpere orice cantitate, China.
Embargoul impus Iranului de Departamentul Trezoreriei SUA și de țările aliate este ocolit prin toate tertipurile. Tancurile, majoritatea aparținând unor armatori greci, navighează sub pavilioanele de complezență ale statelor Antigua și Barbuda, Liban, Bahamas, Liberia, Belize, Insulele Bermude, Insulele Marshall, Myanmar, Mauritius, Insulele Cayman, Panama, Insulele Cook, Sfântul Vincențiu și Grenadine, Sri Lanka, Tuvalu, Honduras și Vanuatu.
Majoritatea emporiilor iraniene sunt înregistrate în Oman, ca firme omaneze, singura monarhie din regiune care oferă iranienilor aproape jumătate din prețul petrolului vândut, ceilalți, Emiratele, Qatarul, Bahrainul sau Kuweitul jupuindu-i la sânge. Trei sferturi din cantitatea de șofran spaniol provin din Iran. Iranienii vând un kilogram de șofran Negin, cel mai bun din lume, cu 1.000-1.500 de euro, iar spaniolii îl revând ca produs autohton, cu 5.000.
Jacob Adriaensz Bellevois, Nave pe mare, Walters Art Museum, Baltimore
21 - iunie - 2025
