-Aveți grijă, să nu fiți precum Boul, spunea tata, atunci când voia să ne încurajeze la izbândă…
L-am întrebat într-o zi despre ce este vorba, care este de fapt povestea Boului, și mi-a spus așa:
-O turmă de boi a fost înfometată un număr de zile, atât cât să le crească pofta de mâncare și dorința de viață, după care, stăpânul le-a dat drumul spre o imensă Poiană plină cu iarbă verde, frumoasă, gustoasă și, mai ales multă, pentru toată turma…
Numai că, înainte de Poiană stăpânul avea o mică fâșie de otavă, iarbă puțină, rară și neîndestulătoare pentru turma de boi, iar dincolo de fâșia de otavă mai era o dungă de pământ arid, fără pic de iarbă…
Când au văzut boii Poiana cu iarbă, normal că au luat-o la fugă spre ea cu gândul să scape de foame, să scape de chinurile morții, numai că, imediat ce au ajuns la fâșia cu otavă, unul dintre ei, cel mai „sănătos” la cap, un fel de șef al boilor a strigat cât să fie auzit de toată turma: „Bă, proștii mei, eu zic să ne oprim un pic și să ne astâmpărăm foamea, că până la Poiană mai este drum de făcut și nu se știe dacă mai apucăm să mâncăm din iarba cea grasă și făloasă”!…
Și turma s-a oprit imediat în fașa de otavă. Și, speriată de frica morții, a început să pască cu nesaț mărunta otavă, apoi, așa cum se întâmplă între dobitoace, a început sfada dintre cei mai puternici pentru a-și rezerva terenurile cu otavă mai bună, mai multă, mai potrivită familiei sale…
Chiar dacă în apropierea lor era Poiana cu iarba cea bună, multă și gustoasă, nimeni n-a vrut să audă de părăsirea fâșiei cu otavă, motiv pentru care, au început deja să se organizeze în grupuri mai mici de boi, după puterea și mintea fiecăruia și să se pregătească de luptă pentru acapararea unei suprafețe mai mari din fâșia cu puțina otavă…
Sigur, o parte dintre boi și-a dat seama că dincolo de această măruntă fâșie există totuși Poiana cu toate bunătățile pământului și a încercat să-i scoată pe majoritatea boilor din zona acestei sărăcii și să-i ducă în Poiană, dar cine să-i mai asculte?
Așa se face că, foarte puțin boi și-au luat inima în dinți și au plecat spre bogățiile Poienii ce se vedeau destul de clar la orizont.
Cei mulți, Turma noastră, au rămas să se hârjonească în sărăcia otăvii…
Ai înțeles, dragul meu despre ce vorbim noi aici?
– Am înțeles! am răspuns sfios chiar dacă nu pricepusem tot tâlcul poveștii…
– Atunci să faci bine și să pleci spre Poiana cu iarbă multă și grasă, dacă vrei să reușești ceva în viață!
Și nu uita, chiar dacă ești mort de foame, de necazuri, de greutăți, când vezi că mai este puțin și ajungi la izbândă, nu te opri, că altfel, rămâi ca turma noastră de boi, să-ți cauți doar supraviețuirea, nu și bunăstarea…
Povestea asta m-a urmat mai peste tot în viață!
În lucrările mele satirice, Partidul „Turma Noastră” este cel mai bun exemplu că n-am uitat niciodată vorbele cu tâlc ale tatălui meu…
5 - octombrie - 2023
