Constantin Brâncuși, „Prinţul-ţăran”, 149 de ani de la naștere

„Părintele artei moderne”

Acum 149 de ani se năștea la Hobița, judeţul Gorj, la 19 februarie 1876, sculptorul Constantin Brâncuşi, personalitate marcantă a artei secolului XX. A făcut studii în ţară și străinătate și ca să-și împlinească visul a pornit pe jos spre Paris, în primul deceniu al veacului XX, metropola care l-a făcut cunoscut și care i-a recunoscut măiestria. Brâncuşi a trecut la cele veşnice în 16 martie 1957 şi este înmormântat la Cimitirul „Montparnasse” din Paris.

El este recunoscut în întreaga lume drept autorul lucrărilor „Pasărea măiastră”, „Pasărea în spaţiu”, „Începutul lumii”, lucrări care sunt expuse în ţară şi în lume. În Bucureşti are expus un bust al medicului Carol Davila, la Spitalul Militar Central, singura lucrare brâncuşiană din Capitala noastră.

A fost confirmat ca sculptor cu o lucrare de inspirație religioasă – „Rugăciunea”, prima sculptură de o sensibilă încărcătură spirituală, unde autorul a abandonat formele exterioare, punând în valoare fondul, starea interioară. „Arta nu este nici modernă, nici veche, este Artă. Arta rămâne o taină și o credință”, spune sculptorul Constantin Brâncuși.

Despre această lucrare, comandată de soția lui Petre Stănescu, așezată, inițial, în Cimitirul din Buzău, sculptorul Brâncuși spune: „Rugăciunea! O comandă obișnuită, ca oricare altă comandă. Dar era prima mea ciocnire cu responsabilitatea. Monumentul trebuia să reprezinte o femeie plângând. Însă cum era să fac, oare, o femeie goală într-un cimitir? Am făcut, atunci, din materia ce mi se pusese la dispoziție, o… rugăciune”.

V. G. Paleologu (în Tinerețea lui Brâncuși) apreciază că lucrarea „Rugăciunea”, făcută în 1907, de Constantin Brâncuși, este „punctul de plecare al artei moderne”, lăsată nouă de acest „țăran-demiurg”, cum i s-a spus. Alții l-au văzut drept „Prințul-țăran” sau „Profetul artei moderne”, care a „transformat anticul în modern” (Henri Rousseau).

Dar, cea mai valoroasă lucrare a lui Brâncuși se găsește în municipiul Târgu Jiu, reşedinţă a judeţului Gorj, renumitul Ansamblul Monumental. Acesta cuprinde trei lucrările de referință cu valoare universală și sentimentală, pentru noi – românii. Este o triadă de lucrări care au dus faima României în lume: „Poarta Neamului”, „Masa Apostolilor Neamului” și „Coloana fără sfârșit” sunt cele trei lucrări care îmbină armonios elementele „artei populare arhaice”, cu semnificații care își au rădăcinile în spiritualitatea creștin-ortodoxă și tradiția liturgică bizantină.

În „esențe” și „forme-cheie”, Brâncuși a transfigurat materia cu lumina harului, astfel încât sculpturile sale dau mărturie despre veșnicia sufletului românesc.

Cartea de vizită a municipiului Târgu Jiu, aflată şi pe stema municipiului, este fără îndoială opera sculptorului Constantin Brâncuşi (1876-1957) – „Coloana fără sfârşit” sau „Coloana infinitului”. Sculptura este parte a amintitei trilogii şi este expusă în aer liber în „Parcul Eroilor” din municipiu. Coloana, „sinteză a tuturor căutărilor artistice” ale lui Brâncuşi, a fost ridicată în cinstea eroilor care au căzut în primul Război Mondial, în luptele date eroic pe malul Jiului.

Lucrarea a fost inaugurată în 27 octombrie 1938. Are 17 moduli – „mărgele” romboidale, cum le numeşte autorul – realizate din fontă şi o înălţime de 29,35 de metri. Specialiştii cataloghează lucrarea drept un fel de „Axis Mundi” care are menirea să sprijine cerul românesc întru veşnicie… Coloana Infinitului a avut ca model coloanele funerare de pe monumentele soldaţilor români.

În perioada anilor 1950, guvernul de influenţă sovietică a dorit să distrugă „Coloana Infinitului”, pe motiv că este un element de artă burgheză. Nu a fost distrusă direct, decât prin delăsare şi nepăsare… „Coloana Infinitului” a fost restaurată între anii 1998 şi 2000 de Primăria Târgu Jiu cu fonduri de la Banca Mondială. Sydnei Geist consideră „Coloana infinitului” un punct de vârf al artei moderne, iar pentru domnia sa, marele Constantin Brâncuși trece drept „Părintele sculpturii moderne”.

„Masa Apostolilor Neamului”

În municipiul Târgu Jiu, în parcul central, aflat chiar pe malul Jiului, eşti invitat să treci pe sub „Poarta Sărutului”, numită inițial „Poarta Neamului”, apoi să te îndrepţi spre „Masa Tăcerii”, celelalte două elemente ale trilogiei lui Constantin Brâncuşi aflate sub cerul liber. Sunt lucrări de sculptură în calcar şi au ca punct de inspiraţie arta populară românească înnoită cu elemente ale artei moderne.

Iniţial „Masa Tăcerii” s-a numit „Masa Apostolilor Neamului”, iar elementul central este masa înconjurată de scaune. Potrivit autorului, masa rotundă semnifică întregul, Totul și Îl prefigurează pe Hristos, ba chiar Altarul Lui, iar scaunele sunt rezervate Apostolilor Săi.

Se mai zice că masa este locul întâlniri tainice, al unui imaginar dialog al tăcerii, purtat de combatanţi înainte de luptă… Forma elementelor sculpturii, asemănătoare unor clepsidre, subliniază ideea scurgerii implacabile a timpului.

„Poarta Sărutului”, numită şi „Poarta Neamului”, este, de asemenea, un simbol al ideii de unitate, fiind un ansamblu de stâlpi lipiţi unii de ceilalţi, în amintirea demersului de alipire a Provinciilor Româneşti la „Patria Mamă”, în anul 1918, când a avut loc Marea Unire.

„Eu niciodată nu mi-am propus să uimesc lumea, printr-o trăsnaie! Am judecat simplu, așa cum vedeți, și am ajuns la ceva tot simplu, teribil de simplu; la o sinteză care să sugereze ceea ce voiesc să reprezint. Am scos din bronz, din lemn și din marmură acel diamant ascuns – esențialul… Ceea ce este real este esența. Iar dacă te apropii de esența reală a lucrurilor, ajungi la simplitate”, mărturisea însuși Brâncuși.

Spre bucuria noastră, a privitorilor, materia – lemn, piatră, marmoră – sub dalta acestui „Principe-țăran” au fost făcute să cânte, să încânte, să ne deschidă noi perspective spre bucuria veșniciei.