Nu poți vorbi despre cantitate. În absența indicatorilor de calitate, creșterea cantității muncii nu aduce un spor de productivitate sau de eficiență. Aceasta este un principiu economic de manual, pe care mă așteptam ca ministrul educației să îl cunoască. Faptul că tot vorbește de creșteri de norme didactice sau de ore de muncă arată cel puțin doua lucruri: că nu înțelege cum este retribuit un profesor și nu înțelege specificul muncii acestuia.
Munca unui profesor nu se reduce la cele 4-5 ore pe care le are zilnic, deci este inutil să îl apreciezi și să îl plătești în funcție de cât stă efectiv la școală. Iar dacă ar sta mai mult, cel mai probabil munca lui nu ar fi mai eficientă, ci, dimpotrivă, prestația lui ar fi mai slabă calitativ. Uzura la care este supus într-o oră de curs arată faptul ca nu cantitatea (ora în sine), ci calitatea (modul cum își desfășoară ora) contează cu adevărat.
Ajungem la miezul problemei: unitatea de bază pentru care un profesor trebuie să fie evaluat este ora de curs. Cum s-a desfășurat ea? A adus plus-valoare elevilor? A contribuit ea la formarea competentelor și la îmbogățirea experientei de cunoastere si/sau de viață a elevilor? În învățământ, nu bagi cărbune și scoți otel, ca să te întrebi cât cărbune ai băgat și cât otel ai scos. Profesorul se folosește de cunoștințe, competențe, metode, folosește mijloace pentru a îmbunătăți personalități, oameni. Produsul finit nu este un obiect anume și nici măcar ora de curs. Aceasta este doar un mijloc pentru a atinge scopul ce constă în transformare, în educația elevului.
Deci nu în termenii unui „cât” ar trebui să analizezi performanța și munca profesorului, ci în termenii unui „ce”. Cât de bine ți-a ieșit ora? Ce fel de oameni ai format? Cum procedezi pentru a-ți onora meseria de dascăl la ora de curs? La întrebările acestea, analizele cantitative se subordonează celor calitative. Da, este evident că pentru cele, să zicem, 4 ore pe zi profesorul se poate pregăti încă 4, luându-și efectiv școala acasă, unde este,la fel ca la școală, consilier pentru părinți și copii, evaluator, plus ca își pregătește teme, lectiile, face schițe sau planuri și poate că mai participa și la un curs de formare. Dar acestea nu sunt decât activități (cantitative) care au un rezultat calitativ. Pe baza acestui rezultat trebuie analizată activitatea profesorului și nu pe baza orelor pe care le stă efectiv în școală, de parcă asta este problema învățământului românesc.
De aceea ar trebui să te gândești mai mult la cum ai putea să crești calitatea muncii, nu cata producție să dai la hectar. Munca profesorului nu se evaluează stahanovist, stocastic. Ba chiar, într-un regim de analiză calitativă, s-ar putea constata că randamentul unui profesor este invers proporțional cu creșterea numărului de ore și a atribuțiilor. O reducere a normei și a atribuțiilor poate că ar fi mai eficientă pentru a proteja și potența unitatea de bază și de măsură a competenței didactice: ora de curs.
11 - iunie - 2025
