Despre gagici, evident. Că vai, dacă era USR la putere nu pleca Cosette moartă de supărare la Iași. Măcar o vedeam la tv. Am o dilemă, Nicușoare, că tu ești mai francofon, că vii din Făgăraș, cum se pronunță corect numele ei? Șișiro, cu accentul pe o.
Nici Clotilde nu dispărea din peisaj, dacă Usereaua era la butoane. Am pierdut-o a doua oară. Prima dată când am făcut pariu cu mine însumi pe o ecuație Yang-Mills, că am curaj să mă uit în ochii ei la tv și mi-a rezolvat-o Sergiu cu tot cu Clotilde.
Asta e soarta noastră, a platonicilor. Eu sunt cu chinezăriile, cu Yilan Lin. Iar eu grădinăresc și polenizez mirabele. Fiecare cu franțuzoaica lui. Dar măcar o visăm pe Oana care ne umple bovarismul. (P.S: Dați-mi un țoi cu orice, să mă răcoresc, unul cu moare să fie).
–––
Picasso, Cele trei grații, Tate Gallery, Londra
12 - martie - 2026
