logoImpact EST nr. 849 - 24.11.2020
logo

logo

Blocurile care sunt „încartiruite” în zona intitulată generic „DUNĂREA”, respectiv, microraioanele 18, 19, 20, 21 etc., împreună cu cei care le populează s-au bucurat încă de la începuturi de toate binefacerile naturii, chiar dacă au C.I. urbanistică.

Aşa stând lucrurile, într-o frumoasă zi de noiembrie 2014, împreună cu un amic, am purces în, chipurile, lunca Siretului, porţiunea loccalităţii Barboşi – Podul de peste Siret, şoseaua Galaţi – Brăila.

Nu era pentru prima oraă când ne descărcam stresul în coroanele arborilor din acest, ca să zic aşa, „colţ de rai”. De data aceasta l-am găsit plângând!

În loc de frunze galbene sau de culoarea aramei, erau negre şi neconsolate. Căzute la pământ, într-un strat gros cât palma, arătau jalnic. M-am aşezat cu faţa în sus.

Feluritele păsări care îşi făceau cândva „veacul” umplând pădurea cu cântecul lor, lipseau cu desăvârşirea. Nici animalele sălbatice banale, obişnuite în aceste locuri nu mai erau.

Doar, la un moment dat un „taraf” de ciori a apărut pe deasupra copacilor, la o înălţime considerabilă, cârâind ostil. Aş fi vrut şi eu să spun precum M. Sadoveanu: „Pădure bătrână şi nestricată de om”.

Nu ştiu dacă este adevărat, dar din anumite cuvinte am înţeles că această porţiune de luncă ar fi proprietatea unui fost candidat la primăria Galaţiului.

Nu ştiu cât de legal este, ca să se vindă luncile de pe malurile apelor, care sunt zone inundabile. Dar despre noţiunea de şpagă cine nu a auzit?!

Aşa că, voi toţi acei care populaţi vara acest ţinut pentru relaxare şi o gură de oxigen în plus, vă aduc veşti proaste. Imensele movile de moloz, ziduri sparte cât cupele buldozerelor, praful care se insinuiază pe bucăţica de carne pusă pe grătar…

Şi asta, dacă vă faceţi că nu observaţi privirea hămesită şi războinică a hoardelor de maidanezi care predomină zona.

Colac peste pupăză, dinspre Barboşi înaintează o megaconstrucţie a unei staţii de epurare a apelor uzate, care, bineînţeles, rupe tot din aşa zisa luncă a Siretului.

Ne pregăteam de plecare, când, ca din pământ, răsare o căruţă trasă de doi cai bine hrăniţi, plină cu araci groşi şi prospăt tăiaţi. Ghiciţi de unde?

Mai multe întrebări nu-mi dau pace. De ce instituţiile abilitate cu protejarea mediului înconjurător nu se implică, cum îi obligă legea?

De ce şefii acestora nu-i întreabă pentru ce-şi primesc lefurile, bănuiesc consistente?

De ce tot timpul doar presa trebuie să sesizeze, cu toate că nu este plătită de stat pentru asta?

Ioan Dan Pintilie 12 - decembrie - 2014

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Scrisoare deschisa m

Danamaria Neculai se simte sătulă până peste cap cu Gelu Ciorici şi ...

Cristian Dima (PRO R

Realizat de Opyum Advertising SRL D la comanda Pro Romania ...

Necunoscut în lumea

Era miercuri, 11 noiembrie, când DIICOT-Structura Centrală făcea sute de ...

Sifonări de milioan

Mamăăă, până şi salariaţii cu putere de decizie din Combinatul ...