Trăind cu acufenele
Pentru mulți oameni, acufenele (țiuitul sau sunetele resimțite în urechi fără o sursă externă) par o bătălie invizibilă, care nu se termină niciodată.
Consultațiile medicale aduc adesea doar explicații generale, iar soluțiile standard nu oferă, de cele mai multe ori, un real sentiment de alinare.
Dacă citești aceste rânduri, probabil cauți mai mult decât o listă de „sfaturi de gestionare”. Cauți soluții practice, aplicabile și adaptabile, care să-ți ofere o schimbare reală în viața de zi cu zi.
Ce sunt acufenele?
Acufenele reprezintă percepția unor sunete în urechi sau în cap, fără să existe o sursă externă reală.
Cel mai des sunt descrise ca un țiuit, bâzâit, șuierat sau chiar ca niște note muzicale.
Pentru unii oameni, acufenele sunt abia perceptibile și nu deranjează prea mult.
Pentru alții, sunt zgomote constante, puternice, care pot afecta somnul, concentrarea și starea de bine.
Important de știut:
- Acufenele nu reprezintă o boală, ci un simptom.
- Pot apărea ca urmare a mai multor cauze: expunere la zgomote puternice, pierderea auzului, infecții ale urechii, traumatisme craniene, tulburări ale articulației temporo-mandibulare (ATM), unele medicamente sau stres accentuat.
- În cele mai multe cazuri, acufenele sunt subiective (le aude doar persoana afectată). Mult mai rar, pot fi obiective (legate de vase de sânge sau mușchi), caz în care și medicul le poate percepe în timpul examinării.
Pe scurt, acufenele sunt o experiență profund individuală: două persoane nu le vor simți la fel, iar intensitatea lor poate varia de la un zgomot abia sesizabil până la un sunet deranjant, constant.
De ce persistă acufenele?
Chiar și atunci când cauza inițială a dispărut (de exemplu, infecția urechii sau expunerea la zgomot), zgomotul fantomă rămâne.
Explicația ține de creier.
Atunci când urechea nu mai furnizează semnal clar (din cauza unei pierderi de auz sau a unei leziuni), creierul compensează. Unele zone devin hiperactive și „inventează” sunete pentru a umple golul.
Astfel, acufenele nu mai sunt doar un „defect al urechii”, ci devin rezultatul unor rețele neuronale care se reorganizează greșit.
Aceasta este vestea mai puțin bună.
Vestea bună este că același mecanism care fixează acufenele – neuroplasticitatea – poate fi folosit și pentru a reduce intensitatea lor.
Neuroplasticitatea: puntea dintre problemă și soluție
Neuroplasticitatea este capacitatea creierului de a se schimba, adapta și reorganiza.
- Creierul poate „învăța” să perceapă acufenele ca pe un zgomot central.
- Dar tot el poate fi „reeducat” să le ignore sau să le asocieze cu calmul și relaxarea.
Aici intervine terapia prin sunet – o abordare non-invazivă, flexibilă și personalizată.
Terapia prin sunet – mai mult decât zgomot de fundal
Terapia prin sunet nu înseamnă doar să asculți zgomote albe sau muzică la întâmplare. Este un proces care:
- oferă stimuli sonori controlați,
- antrenează creierul să reducă accentul pus pe zgomotul intern,
- creează noi asocieri între sunet și relaxare.
Avantajele sunt clare:
- nu implică medicamente sau operații,
- este adaptabilă la experiența fiecărei persoane,
- oferă control – persoana alege sunetele, durata și metoda.
Două metode practice pe care le poți încerca chiar de azi
- Mascherarea personalizată
Scopul: reducerea proeminenței acufenelor printr-un stimul sonor adaptat.
Cum procedezi:
- Identifică frecvența aproximativă a sunetului pe care îl auzi (există aplicații mobile care te pot ajuta).
- Alege un sunet de fundal (de tip „zgomot alb” sau „zgomot roz”) sau un ton apropiat de frecvența respectivă.
- Ajustează volumul sub nivelul acufenelor – scopul nu este să acoperi zgomotul, ci să-l faci mai puțin deranjant.
- Fă ședințe de 20–30 de minute, de 1–2 ori pe zi, mai ales în momentele dificile (seara, la studiu).
- Ține un jurnal zilnic (cât de deranjant a fost zgomotul pe o scară de la 0 la 10, cum ai dormit, cât de concentrat ai fost).
- Terapia muzicală cu frecvențe „notched” (muzică filtrată)
Scopul: reeducarea creierului prin expunerea la muzică în care frecvența acufenelor este atenuată.
Cum procedezi:
- Estimează frecvența zgomotului perceput.
- Folosește un software sau aplicație care poate filtra acea bandă de frecvențe din muzica preferată.
- Ascultă 30–60 de minute pe zi, în timp ce faci activități relaxante.
- Actualizează filtrul dacă în timp se schimbă tonalitatea acufenelor.
- Monitorizează progresul (somn, nivel de stres, intensitatea zgomotului).
Terapia Tomatis – un pas mai departe
Metodele prezentate mai sus pot fi aplicate acasă, dar uneori este nevoie de o abordare mai complexă. Aici intervine Metoda Tomatis – o formă avansată de terapie prin sunet, utilizată în centre specializate.
Tomatis se bazează pe ideea că urechea este poarta principală către creier și că, prin stimulare auditivă controlată (muzică filtrată, frecvențe specifice, vibrații oscilante), putem „reeduca” sistemul nervos.
Aplicată la acufene, metoda Tomatis:
- exploatează neuroplasticitatea pentru a remodela percepția sunetelor,
- reduce sensibilitatea la zgomot,
- ajută creierul să-și recapete echilibrul între liniște și stimulare sonoră.
Acufenele nu trebuie privite ca o condamnare pe viață.
Deși nu există un tratament unic și definitiv, există metode prin care îți poți recâștiga controlul: terapia prin sunet – de la exerciții simple, acasă, până la abordări avansate precum metoda Tomatis.
Cheia este consecvența și adaptarea la propria experiență. Cu pași mici, dar constanți, creierul poate fi reeducat să reducă zgomotul interior și să facă loc din nou liniștii și clarității.
Va urma!
Vă rugăm să ne scrieți problemele cu care vă confruntati pe adresa de mail danielaagafitei57@gmail.com.
Coach și Trainer în analiză comportamentală Maxwell DISC / Terapeut Tomatis,
Prof. Agafiței Daniela
