Dmitri Mendeleev nu a creat Tabelul Periodic doar organizând elementele cunoscute, ci a avut curajul să lase spații goale pentru elemente care nu fuseseră încă descoperite. El a înțeles atât de bine logica universului încât a prezis proprietățile exacte ale unor elemente fantomă (precum Galiu sau Germaniu) cu ani buni înainte ca cineva să le găsească fizic. Când acestea au fost descoperite ulterior, greutatea și comportamentul lor chimic s-au potrivit perfect cu predicțiile lui Mendeleev, demonstrând că chimia are o ordine aproape muzicală.
Metoda de lucru a savantului rus a fost una neconvențională pentru acea vreme, semănând cu un joc de strategie. Mendeleev și-a notat numele fiecărui element cunoscut și masa sa atomică pe cartonașe individuale, pe care le muta neîncetat pe biroul său, căutând un tipar. Se spune că, epuizat după zile întregi de muncă fără pauză, a ațipit și a vizualizat în vis structura finală, în care elementele se așezau natural în coloane și rânduri în funcție de proprietățile lor. Trezindu-se, a transpus imediat viziunea pe hârtie, realizând ceea ce avea să devină „Sistemul Periodic”.
Ceea ce a diferențiat tabelul său de încercările altor chimiști a fost refuzul de a forța natura să se potrivească într-un grafic fix. Dacă un element nu părea să aibă locul potrivit conform masei sale atomice, Mendeleev nu încerca să îl înghesuie, ci presupunea că măsurătorile științifice ale vremii erau greșite sau că lipsește un element intermediar. Această încredere absolută în „Legea Periodicității” i-a permis să contrazică comunitatea științifică globală și să aibă dreptate.
Cel mai faimos exemplu al geniului său predictiv a fost elementul pe care l-a numit „Eka-aluminiu”. Mendeleev a descris în detaliu cum va arăta acest metal necunoscut: va fi argintiu, va avea o densitate specifică de aproximativ 5,9 și, cel mai spectaculos, se va topi la o temperatură foarte scăzută. Câțiva ani mai târziu, chimistul francez Paul-Émile Lecoq de Boisbaudran a descoperit Galiul. Metalul se topea în palmă (la 29,7 grade Celsius) și avea exact proprietățile descrise de rus, confirmând triumful teoriei asupra experimentului.
Un alt moment de cotitură a fost predicția elementului „Eka-siliciu”, care astăzi este cunoscut sub numele de Germaniu. Mendeleev a anticipat nu doar existența sa, ci și modul în care acesta va reacționa cu oxigenul și acizii, precum și culoarea compușilor săi. Când germanul Clemens Winkler a izolat noul element în 1886, potrivirea cu datele teoretice ale lui Mendeleev a fost atât de precisă încât a eliminat orice urmă de scepticism rămasă în lumea academică privitoare la validitatea tabelului.
Mendeleev a avut curajul să inverseze ordinea unor elemente deja consacrate, sfidând regula strictă a masei atomice crescătoare. De exemplu, a plasat Telurul înaintea Iodului, deși Telurul este mai greu. El a argumentat că proprietățile chimice (valența și reactivitatea) sunt mai importante decât greutatea brută. Mai târziu, fizica atomică modernă i-a dat dreptate, demonstrând că numărul de protoni (numărul atomic), nu masa, este criteriul fundamental de ordonare, intuiția sa fiind corectă.
Tabelul său s-a dovedit a fi un sistem viu și flexibil, capabil să integreze descoperiri care ar fi distrus alte teorii. Când gazele nobile (precum Heliul, Neonul, Argonul) au fost descoperite la sfârșitul secolului al XIX-lea, ele păreau să nu aibă loc în sistem, deoarece nu reacționau cu nimic. În loc să anuleze tabelul, Mendeleev și colegii săi au realizat că acestea formau o coloană complet nouă (Grupa 0 sau 18), completând elegant periodicitatea elementelor fără a perturba ordinea existentă.
Viața lui Mendeleev a fost marcată de o sete nestăvilită de cunoaștere și de dorința de a educa. Tabelul a apărut inițial din necesitatea didactică; el scria un manual pentru studenții săi de la Universitatea din Sankt Petersburg și avea nevoie de o metodă logică pentru a le explica chimia elementelor. Cartea sa, „Principiile Chimiei”, a devenit o lucrare de referință internațională, fiind tradusă în numeroase limbi și formând generații întregi de savanți.
Recunoașterea supremă a impactului său nu a venit sub forma unui Premiu Nobel (pe care l-a ratat la limită din cauza unor intrigi academice), ci într-o formă mult mai durabilă. Elementul chimic cu numărul atomic 101 a fost numit „Mendelevium” în onoarea sa. Este o distincție rară, rezervată doar unei mâini de oameni de știință, plasându-l pe vecie chiar în interiorul tabelului pe care l-a construit.
Astăzi, Tabelul Periodic este probabil cea mai recunoscută icoană a științei, fiind prezent în fiecare laborator și sală de clasă din lume. Nu este doar o listă de ingrediente ale universului, ci o hartă fundamentală care ne arată cum este țesută materia. Mendeleev a oferit omenirii cheia pentru a descifra alfabetul cosmosului, transformând haosul aparent al naturii într-o structură ordonată, predictibilă și frumoasă.
12 - februarie - 2026
