Polonia a obținut o finanțare record de 43,7 miliarde de euro în cadrul programului SAFE. 89% din fonduri vor intra în conturile holdingului de stat PGZ.
România a obținut 16,68 miliarde de euro prin același program. 60% din contracte, echivalentul a 8,33 miliarde euro, vor fi alocate contractorului german Rheinmetall.
Dacă e vorba despre trădare de țară, așa cum spumegă seară de seară generalii Motanului Felix, vinovații trebuie căutați nu în guvernul Bolojan, care a preluat starea de fapt a României, ci exact în tabăra MApN.
Să vă spunem mai întâi ce a făcut Polonia cu sectorul de apărare, după 1990, și ce a făcut România. Polonia a decis să nu privatizeze în masă fabricile de armament cheie, considerându-le esențiale pentru siguranța națională.
S-a privatizat strategic fabrica de avioane PZL Mielec achiziționată de Lockheed Martin, devenind cea mai mare unitate de producție a companiei din afara SUA.
Au apărut companii private autohtone de succes, precum WB Group, specializată în sisteme electronice avansate și drone de recunoaștere.
În 2013 a fost creat holdingul de stat PGZ, care a oprit procesul de fragmentare distructivă dintre uzinele de stat și a unificat 50 de companii de stat din domeniul naval, terestru și electronic.
În final, PGZ a intrat în topul celor mai mari 100 de companii de apărare din lume. Programul SAFE a găsit industria de apărare poloneză gata pentru a prelua contractele finanțate de UE.
În acest timp, generalii MApN s-au constituit în rețele de contrabandă de țigări și în găști infracționale organizate prin care au săvârșit achiziții supraevaluate de tehnică militară și tranzacții ilegale cu patrimoniul statului.
Sectorul de apărare a fost lăsat în paragină, până ce prin acoperișurile fabricilor de armament și tehnică militară de la Mârșa, Plopeni, Mizil, Tohan sau Sadu au crescut oțetarii și plopii.
Nicăieri în lumea civilizată nu s-a pomenit ca generali și colonei să facă contrabandă cu țigări laolaltă cu bandiți și teroriști din țări arabe, să folosească avioane militare pentru a transporta prada și depozitele unităților pentru a o adăposti.
În afacerile Țigareta I și Țigareta II a fost condamnată plevușca, nu capii. Până și avocații marilor infractori, care ne dau astăzi lecții de moralitate la tv, au fost prelucrați de Direcția Generală de Informații a Apărării să nu scape vreodată presei detalii din dosare.
În Țigareta I au fost condamnați la închisoare cu suspendare generalul-maior Valeriu Ursu Gheorghe, fost director general al regiei Romtehnica; colonel Teodor Bălan; colonel Ion Pântece; maistrul militar Ion Mândruță.
În Țigareta II, unde contrabanda s-a realizat direct pe Aerobaza Militară Otopeni, au fost condamnați comandorul Ioan Suciu, fostul comandant al aerobazei; Gabriel Negoescu; Cristian Sorin Roșca, fost inspector aeronautic;
colonel SPP Gheorghe Truțulescu; căpitan SPP Cătălin Tănase. Programul SAFE a găsit România cu pantalonii pe vine. Generalii, miniștrii Apărării și ai Economiei au reușit să pună pe butuci exact sectoarele de care acum era cea mai mare nevoie.
Uzina Mecanică Plopeni, cândva un gigant cu peste 15.000 de angajați care producea muniție de artilerie, a fost în mare parte devalizată.
Uzina de la Mizil, de fabricare și reparare a blindatelor autohtone a fost aproape complet scoasă din jocul producției de tehnică nouă.
Ea a fost transformată în mare parte într-un centru de mentenanță secundar, pierzând contractele majore de tehnică blindată modernă a armatei în favoarea unor furnizori externi.
Fabricile care au mai rămas parțial în picioare folosesc în continuare matrițe și mașini-unelte fizice din epoca Războiului Rece.
Uzinele românești au continuat să producă tehnică de tip estic, pierzând pasul atât cu cerințele armatei române, cât și cu piețele tradiționale din Orientul Mijlociu și Africa.
Lipsa unei strategii coerente din partea Ministerului Economiei, proprietarul ROMARM, a lăsat fabricile fără bugete de cercetare și dezvoltare.
Absolut toți miniștrii Economiei și ai Apărării din ultimii 30 de ani sunt indicați de analiștii militari ca principali responsabili pentru transformarea fabricilor în găuri negre bugetare sau instrumente de asistență socială regională.
–––-
Ubaldo Gandolfi, Soldat adormit, Colecție privată
22 - mai - 2026
