Motto:
„Ca niște sentimente zguduitoare / Vibratoarele intră-n beton. / Vibrați pentru munți, pentru frumusețea femeii / Pentru șantierele din Onești și de la Galați. / Vibrați, băieți, vibrați!”(Ana Blandiana)
Arhivele confirmă că Ana Blandiana a beneficiat de un spațiu de libertate și de protecția unui înalt demnitar comunist cu legături strânse cu Moscova, fapt care a generat controverse privind „autenticitatea” disidenței sale în raport cu privilegiile editoriale și de călătorie de care s-a bucurat.
Gogu Rădulescu, un personaj cheie în această ecuație, a dezertat la sovietici în 1941 și a lucrat pentru propaganda de război a URSS, revenind în România abia în 1946. Această perioadă petrecută în Uniunea Sovietică a stat la baza acuzațiilor că ar fi rămas un agent de influență al Moscovei, fiind plasat strategic „în coasta” lui Ceaușescu pentru a-l monitoriza. Prin prisma relației cu acesta, Ana Blandiana a făcut parte dintr-un grup a cărui misiune era combaterea exclusiv a lui Nicolae Ceaușescu, contribuind la subminarea autorității acestuia, fără a ataca însă sistemul marxist în sine.
„Opresiunea” prin călătorii în Occident
Un fapt elocvent care pune sub semnul întrebării imaginea Anei Blandiana ca persoană opresată este libertatea de mișcare de care s-a bucurat. Călătoria sa în Statele Unite, alături de soțul ei Romulus Rusan, a durat aproximativ 140 de zile (între decembrie 1973 și mai 1974). Ulterior, a călătorit în Franța (1976 și 1978), apoi în Anglia, Italia, Spania, Belgia, Olanda, Finlanda, Austria și Germania.
Oricine a trăit în acea perioadă știe că era aproape imposibil să pleci cu întreaga familie chiar și într-un stat comunist în vacanță, darămite în SUA.
Doar o persoană extrem de fidelă Partidului putea face atâtea călătorii în Occident; pentru un cetățean normal, acest lucru era o simplă utopie.
Mitul interdicțiilor de publicare
Otilia Valeria Coman, alias Ana Blandiana, a declarat că a avut parte de trei perioade de interdicție: 1959–1964, 1985 și 1988–1989. Analizând cronologia, apar detalii surprinzătoare:
1. Prima perioadă (1959–1964): În 1959, poeta avea doar 17 ani. Interdicția pare absurdă: la această vârstă nu poți pretinde publicarea unui volum de versuri. Totuși, dintr-o fișă de cadre a CC al PCR aflăm că ea publicase deja poezii în revista liceului! „Penibilul” situației este subliniat de faptul că în 1964, la doar 22 de ani, îi apare volumul „Persoana întâi plural” (despre uteciști și utemiști), cu o prefață elogioasă de Nicolae Manolescu. Mai mult, în 1961, ea îi scria lui Mihai Beniuc: „Vreau să continui să scriu pe aceeași linie a cunoașterii adânci a omului nou, la o temperatură cât mai înaltă”. Cererea i-a fost aprobată, rezultând celebrul poem „Vibratoarele pe Argeș”.
2. A doua perioadă (1985): Deși susține că era interzisă, în acest an îi apar două cărți: „Autoportret cu palimpsest” și o traducere în maghiară la editura Kriterion. Directorul editurii era Domokos Géza, un alt „disident” cu un CV impresionant în structurile PCR și UTC. Tot în 1985, revista Tribuna publica eseuri laudative la adresa ei. Decideți voi dacă acesta este tratamentul unui scriitor interzis.
3. A treia perioadă (1988–1989): Aici datele sunt și mai clare. În acești doi ani, Blandiana a publicat volume în colecția „Biblioteca Pentru Toți” (BPT), unde tirajele erau de 100.000 de exemplare (generând beneficii materiale enorme), și a avut traduceri apărute în Berlin, Londra, Tallinn și Riga.Concluzii: Privilegiu sau Disidență?
Consultarea listei cărților publicate arată că Ana Blandiana nu a fost o victimă, ci unul dintre scriitorii cei mai privilegiați ai epocii: debut timpuriu, numeroase apariții editoriale, premii, traduceri „exotice” și burse în Occident. La astfel de avantaje nu visau nici măcar poeții de curte ai regimului.
Mai mult, fișa de cadre arată că a fost decorată de Nicolae Ceaușescu cu „Ordinul Meritul Cultural” clasa a IV-a. Interesant este că, recent, a primit același ordin de la președintele Klaus Iohannis.
.Astăzi, ea este prezentată în manuale ca un mare simbol anticomunist, are un festival care îi poartă numele și și-a transformat casa de vacanță de la Comana în casă memorială pe banii Primăriei.
.Un ultim amănunt: deși ocupă acum același statut de academician pe care l-a avut și Suzana Gâdea (cea care i-a aprobat excursiile în Occident), Blandiana nu a protestat când acesteia i s-a retras titlul în 1990. A protestat însă vehement la arestarea prietenului său apropiat, Gogu Rădulescu, motiv pentru care a și rămas în anumite cercuri cu porecla „Disidenta lui Gogu”.
25 - iunie - 2026
