Eu zic că e foarte bine că le reduce! Chiar foarte bine! Că și așa aveam prea multe locuri în spitale și ne răsfățam ca la hotel. Gata cu atâta răsfăț, stați acasă și tratați-vă singuri… un ceai de tei, un cățel de usturoi, împachetări cu nămol. Găsiți voi ceva, ce dracu’! Doar suntem inventivi!
Plus că, să fim sinceri, spitalele noastre de stat sunt mult prea moderne. N-ai loc de atâta lux, aparatură SF și curățenie de farmacie. Te lua pur și simplu cu amețeală de la atâta confort!Știți ce?
Eu zic să nu se oprească aici. Mai bine închideți toate spitalele! Daaa, puneți lacătul pe ele! Trimiteți medicii în vacanță prelungită sau direct în alte țări, unde măcar sunt plătiți decent și nu le pică tavanul în cap în timpul gărzii. Ghidați-ne frumos, la rând, direct către clinicile private.
Că doar de asta ne opriți lună de lună CASS-ul din salariu, iar unii, ca să fie treaba completă, cotizează și de două sau trei ori, din toate veniturile posibile. Totul ca să mergem la privat, când ne doare inima sau ne lasă spatele, și să le facem lor buzunarele și conturile mari!
Noi cotizăm cu drag și spor la stat și n-avem de ce să ne plângem, nu? Când suni pe 1 ale lunii, la ora 08:01, pentru analize decontate, ți se spune calm că „s-au terminat fondurile”. Când ai de făcut investigații mai complicate, un RMN sau un CT care ți-ar putea salva viața, te programează peste trei luni. Dacă mai apuci să le faci, bine! Dacă îți permiți, mergi la privat. Dacă nu… mori cu dreptatea și cu chitanțele de taxe în mână!
Stați să vedeți cum stă treaba pe stilul nostru românesc, cu detalii din realitatea asta crudă care ne plânge în față, ruleta rusească de pe listele de așteptare: să fii bolnav în România a devenit un sport de rezistență. Cancerul sau bolile de inimă nu știu să aștepte „următorul trimestru bugetar”. Statul îți spune subtil: „Avem paturi mai puține, deci programați-vă infarctul din timp, de preferat în a doua jumătate a anului, dacă mai prindeți loc.” Tratamentul „Adu-ți de acasă”: Intri în spital pentru o operație și pleci cu lista de cumpărături: feșe, seringi, paracetamol și, dacă ai noroc, poate au ei dezinfectant. Plătești asigurare medicală de mii de lei pe an ca să fii internat într-un salon unde singurul lucru gratuit este aerul condiționat natural, adică curentul de la geamurile care nu se închid. Tăiem paturile, dar lăsăm birocrația: Reducem 14.000 de paturi pentru că „nu sunt ocupate”, dar când un bunic de la țară are nevoie de îngrijire, este plimbat cu ambulanța între trei spitale pentru că „nu sunt locuri la ATI”. Matematica de la minister nu dă niciodată bine cu realitatea din camerele de gardă, unde oamenii stau pe scaune de plastic, cu perfuzia legată de un cuier.Exodul pe banii noștri: Statul român școlarizează medici pe sute de mii de euro, după care îi gonește prin indiferență, spitale insalubre și lipsă de respect. Îi trimitem la export „la cheie”, iar în urma lor rămân secții întregi din spitalele de provincie încuiate cu lacătul, pentru că nu are cine să mai consulte. Moartea, o afacere de lux: Dacă nu ai mii de lei puși deoparte pentru clinicile private, sistemul public te condamnă la statutul de statistică. Devii doar un alt caz nerezolvat, un alt dosar uitat într-o arhivă, în timp ce pe fluturașul tău de salariu statul continuă să tragă, lună de lună, „taxa pentru sănătate”. O sănătate de care beneficiază doar cei care supraviețuiesc sistemului.
P.S. am o boală pe ei, de mamă, mamă!
30 - iulie - 2026
