Din păcate, atunci cand Haaland este anihilat de apărătorii adversi, Norvegia devine o formație oarecare. Nu acelasi lucru se poate spune despre Anglia lui Kane, care a demonstrat că are viață în ea și fără ca liderul ei să fie în prim-plan. Nu a fost Harry Kane, dar a fost Jude Bellingham. Probabil ca asta e diferența dintre o echipă uriașă și una doar bună: o echipă mare poate să livreze oricând același joc și fără să stea într-un singur jucător; oricând se vor găsi alți 2-3 coechipieri care să preia funcția liderului și să strălucească într-un meci. Azi a fost Bellingham, altă dată a fost Rashford sau Saka. Norvegia are jucători de valoare, dar personalitatea și puterea lui Haaland sunt zdrobitoare, copleșitoare pentru ceilalți coechipieri. Putem spune că, din momentul în care Haaland s-a transformat într-un fel de super-erou, s-a mitologizat, a fagocitat efectiv naționala Norvegiei, a slăbit puterea grupului. Transferul de putere de la un grup către un singur individ este fatal. Și antrenorul Norvegiei a înțeles asta. De aceea, în seara aceasta a încercat să refacă traseul energiei puterii, de la Haaland către întreaga echipă. Nu i-a reușit, deși nu a fost chiar atât de departe.
Asta nu înseamnă că Norvegia nu a jucat bine și nu a avut șansa ei în meciul cu Anglia. A existat și splendidul gol al lui
Skjelderup și alte faze frumoase făcute de o echipă care a reușit să integreze excelent forța și creativitatea în jocul colectiv. Cu toate acestea, dacă Haaland nu e, nu prea are cine să o bage în poartă.
În semifinale s-au calificat marile puteri civilizatoare europene (mai puțin Germania), cele care dictează ritmul fotbalului la momentul actual. Calificarea Spaniei, Franței și Angliei, plus a celei mai europene echipe din afara Europei, Argentina, arată că în fotbalul actual s-a intrat într-o epocă academică. Academismul înseamnă mai multă tactică, anihilarea adversarului și mult pragmatism. Toate cele 4 echipe calificate au înțeles care e paradigma fotbalului modern și chiar acestea sunt cele care o impun. În era academismului, nu este loc pentru vise frumoase, cum a fost Norvegia sau Capul Verde. Chiar dacă rolul acestor echipe este să ne arate cât de frumos este jocul de fotbal, totuși câștigătorii vor fi cei care vor aduce fotbalul pe pământ. Acum, nu mai e momentul magicienilor, a zeilor și a romantismului. Astăzi, fotbalul înseamnă tactică, echilibru, disciplină. Frumusețea este doar un bonus. Să ne bucurăm deci de ultimele momente ale unuia dintre cele mai frumoase Campionate Mondiale din ultimii ani.
15 - iulie - 2026
