Mâine, 29 iunie, Biserica Ortodoxă, dar şi cea Romano-Catolică îi prăznuiesc pe Sfinţii Apostolii Petru şi Pavel. Petru este un om simplu, pescar, fratele viitorului Apostol Andrei, pe când Pavel – în tinereţe a fost un învăţat fariseu din Ierusalimul primului veac apostolic și dușman de temut al creștinilor.
Apostolul Petru
Sfintele evanghelii ne relatează că Sfântul Apostol Petru este pescarul din Betsaida şi fratele Apostolului Andrei – „Cel întâi chemat la Domnul”. Cei doi sunt primii ucenicii care au răspuns fără şovăire Mântuitorului, la îndemnul de a deveni „pescari de oameni”. Petru era cel mai înaintat ca vârstă dintre ucenici, era stăruitor în credinţă, dar avea şi slăbiciuni.
Trei sunt momentele de îndoială în inima lui Petru. După Înviere, Mântuitorul îşi încearcă ucenicul: „Mă iubeşti, Petre!”. „Doamne, Tu le ştii pe toate; Tu ştii că te iubesc”, răspunde Petru. „Întreita întrebare şi mărturisire semnifică reabilitarea lui Petru, după întreita sa lepădare de Iisus”, consemnează, în Biblia comentată, Părintele Mitropolit Bartolomeu Anania.
După Cincizecime, Petru – asemenea celorlalţi ucenici – porneşte în lume să propovăduiască Scriptura. În condiţii neprielnice creştinismului, el străbate drumurile grele din Iudeea, Antiohia, Pont, Galata, Capadocia şi Bitinia, ajungând până la Roma, unde este răstignit cu capul în jos… În Noul Testament are două „scrisori soborniceşti”.
Saul – înviind pe drumul Damascului
Sfântul Pavel are o viaţă şi o biografie aparte, fascinantă. S-a născut în Tarsul Ciliciei, în jurul anului 7, într-o familie de evrei credincioşi. La botez s-a numit Saul. A crescut în mediul culturii elenistice și a făcut înalte studii la Ierusalim, cu marele învăţat Gamaliel, la Şcoala rabinică fariseică.
Surse creştine ne spun că Saul se număra între cei care păzeau hainele ucigaşilor Sfântului Arhidiacon Ştefan, primul martir întru Hristos, după Învierea și Înălțarea la Cer a Mântuitorului Iisus Hristos.
Cu mult zel, furios, Saul porneşte înspre Damasc – unde îşi propusese să pedepsească o comunitate de creştini. Dar, minune mare! În drum spre Damasc (anul 32), Saul învie în Hristos. S„Saule, Saule, de ce Mă prigonești?”, aude o voce în timp ce mintea sa făcea planuri despre cum să-i pedepsească pe creștini. O lumină puternică, o teofanie s-a produs în acel moment. Se pare suficient de convingătoare, pentru ca Pavel să înțeleagă că rostul lui era altul. Sau se retrage şi după trei ani se botează cu numele de Pavel.
Din acest moment şi până în anul 67 a străbătut, în condiţiile rudimentare de călătorie pentru noi astăzi, mii de kilometri la pas sau pe apă, la neamuri. A făcut trei călătorii misionare la Roma şi în toate laturile lumii, fiind adeseori ţinta nedreptăţilor. Vă închipuiţi, ai lui, iudeii neconvertiţi la Hristos, l-au văzut ca pe un trădător!
Cercetări recente vorbesc despre o a patra călătorie misionară, dar ce trebuie reţinut este că acest Apostol, după convertire, nu a dat semne de slăbiciune, chiar dacă adeseori a fost prigonit.
„Apostolul Neamurilor” a dus Cuvântul Evangheliei în Asia Mică, teritoriul Turciei de astăzi, în Spania, Bitinia şi Italia. De la Apostolul Pavel (Coloseni 3,11), noi – românii – ştim că Apostolul Andrei a propovăduit Evanghelia la sciţi – populaţie de origine iraniană care s-a aşezat la Dunărea de Jos prin veacurile VII-VI înainte de Hristos şi care a fost asimilată de autohtoni.
Apostolul Pavel a predicat, în special, păgânilor, de aceea a rămas în Biserică drept „Apostolul Neamurilor”. Fericitul Augustin nota despre Apostolul Pavel că „din lup a devenit miel, din persecutor înfocat un vestitor neobosit al Evangheliei şi un apărător al popoarelor”.
Cei doi Apostoli, Petru şi Pavel, au trecut la cele veşnice ca martiri întru Hristos, în 29 iunie, în vremea împăratului (nebun, dar nu în Hristos!) Nero, posibil, în anul 67.
Nu uitaţi să le citiţi epistolele, dar mai ales să-i urmaţi în credinţă.
Tuturor celor ce îi au ca ocrotitori le spunem, Mulţi ani cu bine!
Hram la Biserica „Sfinţii Apostoli”
În 29 iunie, este hram la biserica gălăţeană „Sfinţii Apostoli”, situată în Port (în apropierea Liceului de Marină), fiind numită și „Biserica Pescarilor”.