Expoziția „Drawing as Architecture of the Idea”, dedicată lui Saul Steinberg este curatoriată de Vladimir Păun Vrapciu, cu sprijinul The Saul Steinberg Foundation din New York. Rădăcinile românești ale ilustrului grafician sunt celebrate în spațiul labirintic al Galeriei Studio 76, pierdut în hub-ul cultural al Combinatului Fondului Plastic.
Viața lui Steinberg este o linie trasată între Râmnicu Sărat și Manhattan, trecând prin Milano, unde descinde la studii în 1933, iar ulterior prin Republica Dominicană și apoi până la emigrarea definitivă în Statele Unite, unde a pus piciorul în iulie 1942, sponsorizat de The New Yorker, cu care începuse deja îndelunga colaborare.
Poate cel mai insolit și sensibil cosm proiectat de Steinberg, unul al reflecției retrospective, este cel al seriei măștilor. O diagnoză plastică ar releva tentativele de dedublare a artistului încolțit în perioada copilăriei și adolescenței petrecute în România de avatarurile antisemitismului.
O evaluare psihologică prin tehnici proiective ar remarca strădaniile artistului de a-și dezgropa arhetipurile vizuale – masca populară românească purtând par excellence atributele opoziției binare fundamentale dintre lumea pământeană și cea spirituală.
Seria măștilor a debutat în anii șaptezeci, își amintește artistul fotograf Inge Morath. A fixat o întâlnire cu Saul Steinberg în Upper East Side, și el a apărut la rendez-vous purtând peste cap o pungă de hârtie pe care își desenase autoportretul.
A fost începutul uneia dintre cele mai stranii, faste și mirobolante colaborări artistice dintre un fotograf și un caricaturist din istoria universală a artei.
Înainte de a fi proiectate din subconștientul arhetipurilor românești, măștile lui Steinberg sugerează un mixt experimental între modernismul Demoazelelor din Avignon ale lui Picasso și portretele relaxate ale lui Henri Cartier-Bresson, dedicate lui Stravinsky, Matisse, Camus sau Sartre în primul an al celui de Al Doilea Război Mondial.
Cornel Ivanciuc
28 - iunie - 2026