A fost, până în ultima clipă, un poet biblic. Un poet COERENT. Cum alții nu sunt. Deși suntem nu de foarte mulți ani prieteni, face parte din galeria celor la care amintirea mi-e dureroasă. Am murit fiindcă am trăit – și pentru simplul și firescul motiv că ne-am născut. A fost grijuliu cu ceilalți. L-au deranjat corupții și submediocrii cum te deranjează Diavolul însuși în persoană. Sforarii. Ăi de vor să câștige mereu, și la bridge, și la șah, și la table. Pentru aceste fapte nu va fi uitat, nici acum, când sicriul lui odihnește pe buza gropii, nici mai târziu. Făcuserăm planuri mari pentru ediția de anul acesta a FESTIVALULUI DE LA TECUCI. Premii constând în opere de artă. Mă înscrisesem în horă. Trebuia să fie un eveniment național. Din păcate, el, care era SUFLETUL, s-a dus într-un loc mai liniștit. Amintirea o să îl aștepte. Merita scris despre el mai mult, criticii literari, la ei mă refer. Îl invitasem să citească la București. Era, însă, un om foarte modest. Nu vorbea cu emfază despre textele proprii, cum facem cu toții. Nu vom plânge niciodată îndeajuns la mormântul tău…Acum e prea târziu. Trebuia să te fi iubit mai mult, cât timp ai fost în viața asta, lumită și lumească….
