Nu avea de ce. Nu avem flotă, ci doar un ciot de ambarcațiuni de mâna a doua, o veșnică intenție de armadă care nu crește din motive genetice: nu avem marea în sânge. Practic, nu ai ce să sărbătorești de Ziua Marinei, doar dacă vrei să faci parada modei cum proceda Iohannis, care se îmbrăca pe 15 august la orele dimineții, în ținută de seară, smoching alb cu papion negru, de făceau marinarii mișto de el: a venit nenea chelneru’, garson, șase mici și o halbă.
Dacă am fi conștientizat că avem mare, aveam până acum și flotă; atât comercială, cât și militară. Marea este o anexă îndepărtată în mentalul colectiv; litoralul românesc este insignifiant, trei sferturi din el este ocupat de stufărișurile deltei. Partea centrală este dominată de un mamut industrial, construit în perioada filozofiei industriale japoneze, care plasa rafinăriile pe faleză, să poată fi deservite direct de tancurile petroliere care aduceau țițeiul de peste mări și țări.
Vremea aceea a trecut și mamutul industrial își varsă noxele peste restul litoralului, de la Mamaia la Vama Veche, fapt neobservat de fraierii care încearcă să se simtă bine pe plaje murdare, sufocate de alge și scoici putrede și de mirosurile pestilențiale provenite de la deversarea apelor reziduale direct în mare.
Provenim din popoare indo-europene care au stat cu spatele la mare, pe care marea îi încurca, departe de ea, care au confundat marea cu lacul sau mlaștina, care au urât și biciuit marea, care nu navigau, nu făceau comerț, nu înțelegeau străinul care aducea mărfuri fine pe corăbii. Moldova lui Ștefan a stăpânit Chilia și Cetatea Albă până în 1484 când au fost luate de otomani până în secolul al XIX-lea. Io Mircea a stăpânit marea din vorbe, dar nu a avut flotă:
“Io Mircea mare voievod și domn etc. stăpânind și domnind peste etc. și către părțile tătărești etc. pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”. Marea Neagră a fost lac grecesc, roman, bizantin, genovez, otoman și rusesc. Ziua Marinei este totuna cu șlagărul iconic al Marinei Voica, adică un fel de Bambolero, o legănare pe valurile iluziei că ești marinar, până te ia benga.
John Seymour Lucas, Capitularea lui Pedro de Valdés (comandantul escadrilei Andaluziei învins de Francis Drake, la bordul navei Revenge, în timpul atacului Armadei Spaniole din 1588), Buckland Abbey Collection, Devon
21 - august - 2025
