Celebra autoare clasică de romane polițiste Rodica Ojog-Brașoveanu are un coleg de breaslă la care n-a visat neam de neamul ei: procurorul Marius Iacob, fost șef al penitenciarelor, fost adjunct al Laurei Codruța Kovesi la șefia DNA și delegat în cadrul Serviciului de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dacă Rodica Ojog-Brașoveanu a scris Cocoșatul are alibi, Crimă prin mica publicitate, Răzbunarea sluților și Necunoscuta din congelator, Marius Iacob a anchetat cazurile Elodia Ghinescu și Călin Georgescu. Mai multe elemente din anchetă scot la iveală un talent sclipitor de scriitor, îmbinat cu o viziune cinetică, de regizor, a dinamicii mișcării în scenă a actorilor acțiunii.
“Pumnul inculpatului (Cioacă – având calitatea de ucigaș – n.a.) a reprezentat vectorul care în deplasarea sa a realizat distribuţia stropilor din sângele victimei (Elodia – victimă – n.a.), inclusiv cei identificaţi la o înălţime mai mare”.
”După finalizarea agresiunii, soldată cu moartea victimei, corpul acesteia a rămas o vreme întins la podea, cu capul lipit de peretele dintre dormitor şi baie, ocazie cu care sângele acesteia s-a scurs sub podea”.
Dacă pentru procurorul Iacob este o “ocazie” când sângele se scurge sub podea, pentru scriitorul din el este un adevărat festin literar să reconstituie o crimă fără cadavru. Reconstituirea îi dă prilejul să-și deschidă zăvoarele adâncului talent, întrucât scena cu pumnul inculpatului,
vectorul de deplasare a acestuia, distribuția stropilor de sânge, finalizarea agresiunii soldată cu moartea moartei și corpul întins pe podea este o scorneală a fanteziei fără leac de care este capabil doar un autor de ficțiune de mare calibru.
Totuși, pentru că scriitorul primește salariu de procuror, acesta este încurcat de la un moment dat încolo de lipsa cadavrului, însă vine cu o idee de intensitatea soarelui la amiază: să secăm apa din barajul Vidraru pentru a o găsi pe Elodia. L-au potolit colegii, nu se poate, de hidrocefala, scuzați, de hidrocentrala de pe Argeș depinde capitala.
Rechizitoriul întocmit de Marius Iacob în cazul complicității lui Călin Georgescu la lovitura de stat din noaptea de 7/8 decembrie 2024 este o altă mostră de literartură polițistă: “În momentul în care martora Dumitru Alexandrina a intrat în încăpere, discuțiile au fost întrerupte brusc, ceea ce indică o preocupare de a ascunde conținutul conversației.
Refuzul lui Georgescu Călin de a permite turnarea ceaiului sau intervenția gazdei în orice fel arată nu doar faptul că întâlnirea avea un caracter confidențial, iar orice prezență neautorizată putea fi considerată un risc,
ci și caracterul apăsător al atmosferei și starea de surescitare vădită a inculpatului Georgescu Călin, al cărui singur scop, din perspectiva prezenței sale în acel loc, era agrearea direcțiilor de acțiune viitoare.”
Ați auzit? Prezența neautorizată în restaurant a gazdei, care încearcă să toarne ceai în ceștile clienților se numește, în România, rechizitoriu. Suntem în mileniul 3, ne mai aflăm încă într-o țară de la marginea de răsărit a Uniunii Europene. Ș-am încălecat p-o șa, și v-am spus scenariu-așa.
Picasso, Nebunul, Museu Picasso, Barcelona
19 - septembrie - 2025
