În spatele zâmbetelor afișate la serviciu, în fața prietenilor sau chiar pe rețelele sociale, multe femei ascund o realitate dureroasă: trăiesc alături de un partener care le rănește, fie fizic, fie emoțional. Puține reușesc să rostească cuvântul „ajutor”, pentru că tăcerea nu vine din slăbiciune, ci din teamă, rușine, dependență emoțională sau financiară, speranța că lucrurile se vor schimba ori din lipsa unei rețele de sprijin. Și totuși, există căi legale și organizații care le pot proteja și sprijini.
În România, legea care protejează femeile de violența domestică este Legea nr. 217/2003, republicată și completată de-a lungul timpului. Aceasta definește violența domestică nu doar ca agresiune fizică, ci și ca abuz emoțional, psihologic, economic sau sexual. Prin intermediul acestei legi, instanțele pot emite ordine de protecție în termen de 72 de ore, obligând agresorul să părăsească locuința sau să păstreze o distanță minimă față de victimă și față de locurile pe care aceasta le frecventează.
Legea nr. 174/2018 a consolidat mecanismele de protecție și a oferit acces mai bun la consiliere psihologică și monitorizare. Legea „România fără violență” a înăsprit pedepsele pentru agresori: lovirea este sancționată cu închisoare între șase luni și trei ani, iar vătămările corporale ce necesită îngrijiri medicale sub nouăzeci de zile sunt pedepsite cu până la cinci ani. Formele grave de abuz psihologic sau sexual se sancționează cu pedepse de la cinci până la zece ani. România a ratificat, de asemenea, Convenția de la Istanbul, prin care statul s-a angajat să prevină violența, să protejeze victimele și să sancționeze ferm agresorii. Constituția și Codul civil garantează egalitatea între soți, protecția familiei și interzic orice formă de discriminare.
O femeie abuzată poate cere emiterea unui ordin de protecție urgent, poate solicita daune morale în instanță, are dreptul la asistență juridică gratuită și poate accesa centre de primire și adăpost în regim de urgență. Instituția Avocatului Poporului are competența de a interveni în cazuri de abuz din partea autorităților și de a apăra drepturile fundamentale ale victimelor.
Resursele concrete disponibile în România pot fi un sprijin real. Femeile aflate în pericol pot apela numărul unic de urgență 112 sau pot contacta linia telefonică gratuită destinată victimelor violenței domestice 0800 500 333, disponibilă permanent. Organizația ANAIS oferă consiliere și sprijin direct pentru victime, iar Asociația Necuvinte pune la dispoziție campanii de conștientizare și suport. De asemenea, Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor coordonează programe și adăposturi în mai multe județe. Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului (DGASPC) din fiecare județ pot fi, la rândul lor, un punct de sprijin imediat.
Pentru femeile care trăiesc în tăcere, mesajul cel mai important este că nu sunt vinovate și nu sunt singure. Viața lor are valoare și demnitatea nu poate fi luată de nimeni. A cere ajutor nu este o slăbiciune, ci un act de curaj. Există uși deschise, oameni și instituții gata să le sprijine.
Pentru cei care se află în jurul unei femei abuzate, responsabilitatea este la fel de mare. O întrebare simplă – „Ești bine? Pot să te ajut?” – poate aprinde o scânteie de speranță și poate fi începutul unei schimbări.
Abuzul emoțional și fizic trăit în tăcere este o rană care se adâncește cu fiecare zi. Însă legislația actuală, organizațiile de sprijin și solidaritatea oamenilor pot deveni punți către libertate și vindecare. Nicio femeie nu trebuie să creadă că tăcerea este singura opțiune. Există drumuri spre siguranță, iar primul pas este curajul de a cere ajutor.
Vă rugăm să ne scrieți problemele cu care vă confruntati pe adresa de mail danielaagafitei57@gmail.com.
Coach și Trainer în analiză comportamentală Maxwell DISC / Terapeut Tomatis,
Prof. Agafiței Daniela
