http://impact-est.ro/wp-content/uploads/anunt-nou.jpg
logoImpact EST anul XXIII – 2025, nr. 1063 - 24.06.2026

M-am dus să îmi plătesc abonamentul. Erau cam 4-5 persoane înaintea mea și o singură casieriță. De afară, cu greu aburcând treptele, sprijinit într-un cadru și tras de umeri de un domn binevoitor,  care tocmai plătise, apare un moșneguț cu o voce plângăcioasă. Se duce, cum poate el, direct la ghișeu, înaintea tuturor.
– Doamnă, vă rog din suflet, spuneți-le să vină mai repede! Au zis că vin între nouă și trei și nu a venit nimeni. Am stat aseară fără televizor.
Și aici, chiar hohotește de plâns.
–Mi-a murit nevasta și îmi vine să mă urc pe pereți.
Casiera, după ce îi spune că ea a făcut sesizarea și nu are ce să-i mai facă, se uită în calculator să vadă stadiul de rezolvare al sesizării. Și găsește că a fost rezolvată, abonatul are semnal.
Știu că am pățit și eu asta o dată. Se reparase dar la mine tot nu era imagine și a trebuit să îl reprogramez. Tot așa intrasem și eu în panică, numai că eu nu am plâns.
Au mai urmat alte și alte cuvinte întretăiate de plâns, rugăminți din suflet, sugestia casierei ca moșneagul să caute un vecin care să-l ajute, privirile noastre umezite de compasiune. Poate și de teama că asta ne așteaptă pe toți. Culmea, toată lumea de la rând era vâstnică. Probabil că toți am fi plâns în atare condiții, rămași fără semnal.
M-am trezit mirându-mă că un bătrân plângea azi că nu vede la televizor, nu după pâine, nu după medicamente. Moartea soției fusese amintită, așa, în trecere, ca o circumstanță agravantă.
Doamna din spatele meu, către mine, rău e să fii bătrân. Eu către ea, bătrân, bolnav și singur. Și eram și noi cam tot pe acolo. Ne-am șters câte o lacrimă, bătrânul a plecat. Am auzit că la scări a cerut ajutorul cuiva ca să-l ajute să coboare. Eu am plătit repede și când am coborât l-am văzut că o luase către stânga, boc, boc, cu cadrul lui pe trotuar. Cred că plecase cu speranță. Casiera îi făcuse o nouă sesizare.
Și o clipă mi l-am imaginat tot așa, boc, boc, către secția de votare.
Oare, tot cu lacrimi? Oare, plecând din cabină cu speranță?
Habar n-am dacă televizoarele astea nu fac cumva parte dintr-un program de distrugere în masă. Dacă am privit la ele atâta amar de vreme și nu știm noi încă precis și sigur dacă pământul e o sferă turtită la poli sau este plat. Și abonamentul se scumpește mereu.

Luminița Potîrniche 15 - mai - 2025

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

TEIUL

Teiul lui Mihai Eminescu din Blaj, declarat monument al naturii, ...

Canada - Bosnia și

DACĂ ȚI-E FRICĂ DE LUKIC, NU INTRI-N PĂDURE Cât de natural ...

Casa lui Stefanache

A tot dat-o din colt in colt. Traiesti periculos in ...

Isărescu a sărit c

În August 2022 Mugur Isărescu a atacat băncile și a ...