Mă uit la o emisiune despre apă în care Georgescu este pomenit de câteva ori: câtă dreptate are, vedeți?, zice triumfător moderatorul. Se face mișto de francezi care au raționalizat apa din cauza secetei. Avem 60% din rezerva de apă a Europei, dă asigurări un invitat doct și solemn, așa cum a zis Georgescu. Numai măgarul mai este așa de grav când rage la ora exactă.
Se dă legătura cu un reporter care relatează panicat de pe un pod că apa din râu s-a evaporat, că fântânile din sat au secat. Niciun invitat din studio nu corelează realitatea din teren cu litera de evanghelie a lui Georgescu: avem apă să dăm la tot continentul. O țeavă de apă, nu de petrol, este viitorul economic al României.
În țara apei lui Georgescu culturile nu pot supraviețui decât irigate, însă doar 215 din stațiile de irigație funcționează din cele 575. Fermierii primesc apă cu porția, Dunărea scade văzând cu ochii, pompele din sisteme se vor opri cu săptămânile, Oltenia este afectată de o puternică secetă pedologică, adică în pământ nu mai există apă pe prima jumătate de metru de sol, în țară este secetă moderată, urmează pârjolul general, sfârșitul agriculturii bazate pe ploi.
Este vremea marilor șarlatani, chemătorii de ploi, pe omul care rupe norii pe genunchi l-a chemat Machidon Porcu, și-a schimbat numele în înalt prea sfințitul Teodosie Tomitanul. Pe celălalt îl cheamă Călin Georgescu, care continuă să turuie ca o moară stricată, că apa este mai importantă decât petrolul, că cine va face prima conductă de apă va fi milionar, că cu o țeavă de apă România ar putea îndestula Europa, că avem 60% din rezerva de apă a continentului.
Botticelli, Nașterea zeiței Venus, Galeria Uffizi, Florența
8 - iulie - 2025
