Moise Pacu, fiu al Basarabiei, nascut in anul 1853 octombrie 11, a ajuns la Galati in anul 1878. odata cu mutarea Eparhiei Dunarii de Jos de la Ismail, dupa alipirea Basarabiei de catre rusi, fiind profesor la Seminarul Teologic. Remarcabil om de cultura, a lasat in urma sa, lucrari de seama pentru istoria Galatiului precum; Dictionarul geografic si statistic al Judetului Covurlui, Cartea Judetului Covurlui, prima monografie serios documentata a fostului judet Covurlui, numeroase alte studii si articole publicate in presa vremii. Lucrarile sale, reprezinta si astazi surse de referinta pentru studiul istoriei judetului si orasului Galati.
Plecat la cele vesnice in 23 martie 1941, a lasat dupa moarte nu numai o carte, ci si uitarea celor care, din cand in cand, cu interes evlavios cauta spusele studiilor sale.
M-am gandit mai zilele trecute sa-l caut. Nu in cimitir, unde il cauta, glumesc, toti cei ce-i citesc cartile, sa porneasca cu dreptul in interminabilul demers de cunoastere a istoriei targului, ci acasa. Stiam ca a avut un fiu, George Pacu, inginer, despre care , din cele cateva insemnari gasite, am inteles ca nu si-a facut de rusine ilustrul parinte.
In diavoleasca lista anexa la Decretul 92/1950, lista cu casele nationalizare din orasul Galati, l-am gasit figurand si pe George Pacu, cu doua imobile nationalizate; unul pe strada Traian, langa farmacia Tinc si celalalt pe strada Romana, strada veche, ce a purtatat la inceputuri numele Ulita Sarbeasca. Pe Traian, la numarul 114 astazi, casa veche aratoasa inca, rascolita in ultimul timp destul de des, renovata, pusa la vanzare, ravnita si parasita, pare a fi zbuciumata in interese serioase. Inceputurile ei sunt la sfarsitul secolului XIX, iar trecutul nu o recomanda ca posibila locuinta a ilustrului Moise Pacu. Dar cosmopolitismul clamat al targului trecut, te poate ajuta in in cautarea unor locuri luminoase, locuri ce faceau obiectul banoaselor tranzactii imobiliare, tranzactii in care excelau si evreii si grecii si armenii destul de consistenti pe ulitile noastre. Si vin surprizele. Mai 1921, Isac Waisenberg, proprietar din Galati, vinde lui Dini Albert Feder imobilul din strada Romana nr.30 fost 12, colt cu strada Muzicii. Imobilil avea urmatoarele vecinatati; la rasarit strada Romana colt cu Muzicii, la apus proprietatea Gradinaru, la sud strada Muzicii si la nord surpriza, Moise Pacu. Casa de locuit si dependintele, l-au costat pe Feder 65 000 lei. Daca imobilul vandut era la nr.30 pe strada Romana, imobilul lui Moise Pacu, vecin la nord, nu pute avea decat nr. 28. Confirmarea vine de la familia de greci care detineau proprietatea imobilului de la nr. 26.
Tot in 1921 Maria I. Adamide vaduva, Elena I Adamide studenta, Margareta I. Adamide, studenta in Bucuresti str. Campineanu nr.50 si Anette Adamide, fosta Mainescu artista domiliata in Cluj Calea Victoriei nr.54, vand Ecaterinei Lazar Zukerman, imobilul din strada Romana nr.26, fost nr.16. Norocoasele doamne si domnisoare, grecoaice, mosteneau imobilul de la defunctul sot si parinte Iacob Adamide. Imobilul se marginea la rasarit cu strada Romana pe o lungime de 23 metri, la apus cu Mihalache Stroia, zis Palma Alba, tot 23 metri, la nord Dimitrie Altagiu, most. Ghidelishorn, Tigler Croitoru si Beret Helman pe o lungime de 43 metri iar la sud Moise Pacu pe o lungime de 45 m. Pretul tranzactiei 300 000 lei,
Imobilele tranzactionate in anul 1921, intrate in vartejul afacerilor imobiliare si-au schimbat de mai multe ori proprietarii. Cel al familiei Pacu, aflat astazi pe strada Romana la nr. 58, a ramas statornic cel putin pana in 1950, cand este nationalizat de la inginerul George Pacu.
Cat timp steagul ce falfaia deasupra tarii avea culoarea rosie mai intensa, nu intuesc din ce motive, Moise Pacu n-a existat. ,,Literatura de sertar” l-a tratat cu necunoastere. Astazi, cand preocuparea pentru istoria targului se consfinteste in doctorate si lucrari stiintifice de valoare…..s-ar imune, dupa umila-mi parere o reeditare a lucrarilor lui Moise Pacu si daca ,,nu cer prea mult” o placa de neuitare pe casa in care a locuit si a creiat s-ar impune.
Notă: Redacția nu corectează greșelile gramaticale și lingvistice ale autorilor. Așadar, postați, dar mai înainte corectați. Altfel, importanța textelor, poate fi ironizată.
14 - mai - 2026
