Tânărul român Nicolae Grigorescu, plecat cu bursa Moldovei la Paris în 1861, a abandonat oficial Școala de Arte Frumoase pentru a picta în pădurea Fontainebleau alături de coleg de atelier Pierre-Auguste Renoir – viitorul mare maestru impresionist francez.
În toamna anului 1861, un tânăr român de 23 de ani se îmbarca în portul Galați pe un vapor către Viena.
Numele lui – Nicolae Grigorescu. Născut la Pitaru (Dâmbovița) pe 15 mai 1838. Pictor de icoane bisericești și fresce monastice până atunci.
Talentul – excepțional. Picturile lui din Mănăstirea Agapia (1858-1860) erau atât de fine că au atras atenția politicianului Mihail Kogălniceanu.
Decizia istorică – 1861. Kogălniceanu obține pentru Grigorescu o bursă de 260 galbeni anual din bugetul Moldovei. Studii la Paris – 5 ani.
Era prima dată în istoria românilor când un țăran-pictor primea bursa de stat pentru studii la cea mai prestigioasă școală de arte a Europei.
Drumul – aventuros. Pe vapor pe Dunăre, prin Galați, până la Viena. Apoi pe diligențe austriece spre Paris. 6 săptămâni de călătorie. Soseste la Paris la sfârșitul lui 1861.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna pentru un tânăr român de 23 de ani, care toată viața sa pictase icoane în biserici ortodoxe rurale din Moldova, să ajungă brusc la Paris în plin Imperiu al lui Napoleon al III-lea, să se înscrie în 1862 la École nationale supérieure des beaux-arts și să fie coleg de atelier cu un alt tânăr francez de 21 de ani numit Pierre-Auguste Renoir – viitor mare maestru impresionist.
Atelierul – Sébastien Cornu. Cel mai prestigios maestru francez al epocii. Specializare – pictură istorică clasică neoclasică.
Colegii lui Grigorescu în atelierul Cornu (1862-1863) – Pierre-Auguste Renoir (1841-1919), Henri Fantin-Latour (1836-1904), Alfred Sisley (1839-1899). Toți viitori mari maeștri impresioniști.
Era cea mai elită grupare artistică a Europei tinere. Toți cu vârste între 21-26 ani. Toți căutând revoluția artistică.
Cotitura – vara 1862. Grigorescu este admis la „concursul arborelui” al Școlii. Trebuia să picteze un peisaj forestier într-o săptămână.
Pleacă la Fontainebleau – pădurea seculară a lui Napoleon, lângă Paris. 25.000 hectare de stejari, fagi, mesteceni. Loc favorit al noilor pictori „din plein air” (în aer liber).
Acolo descoperă satul Barbizon. Locul unde Théodore Rousseau, Camille Corot, Jean-François Millet, Charles-François Daubigny, Constant Troyon – fondaseră o școală artistică revoluționară.
Pictura în aer liber. Realismul țărănesc. Subiecte populare – țăranii francezi, vacile, copacii. Refuzul subiectelor mitologice clasice.
Grigorescu – fascinat. În loc să stea 10 zile cât îi permitea concursul, rămâne 4 luni în pădure! Pierde termenul concursului. Pierde și locul la Școala de Arte Frumoase.
Era cea mai bizară decizie posibilă – un tânăr cu bursă oficială a statului român, abandona Academia franceză pentru a picta cu țăranii dintr-un sat francez modest.
Primăvara 1863 – revine la Fontainebleau. Se stabilește definitiv în satul Barbizon. Era primul pictor român care abandona academia pentru școala realistă.
Te-ai întrebat vreodată cum era pentru Grigorescu în primăvara lui 1863, să trăiască în satul Barbizon cu picturile lui Millet și Rousseau, să picteze țăranii francezi exact așa cum picta țăranii moldoveni 5 ani înainte, descoperind că arta universală nu are nimic de-a face cu Parisul oficial – era cea mai mare revoluție artistică românească a secolului XIX, înfăptuită în pădurea franceză.
Cele 5 ani de studiu – între 1861-1869. Petrec mai mult timp la Barbizon decât la Paris. Drumuri ocazionale la Luvru pentru a copia maeștrii italieni și olandezi. Plus la Marlotte (alt sat lângă Barbizon).
Calitatea operelor – extraordinară. Primele desene Barbizon din 1862 – „Patul pictorului la Barbizon”, „Souvenir de Barbizon”, „Pictori desenând la Barbizon”. Astăzi – la Muzeul Simu și Biblioteca Academiei Române.
În 1868 – participă la Salonul Oficial de la Paris. Catalogul oficial îl menționează ca „elev al lui Sébastien Cornu”. Era prima recunoaștere internațională a unui pictor român modern.
Influențele majore – Camille Corot (peisagistul lirist). Jean-François Millet (țăranii francezi). Théodore Rousseau (copacii cu lumini speciale).
Tehnica unică Grigorescu – amestec de realism Barbizon cu lirismul moldovenesc. Pictura în lumină naturală, dar cu sufletul ortodox al țăranului român.
Revenirea în România – 1869. Cu bagajul plin de cunoștințe. Începe să picteze țăranii români exact așa cum picta țăranii francezi – cu dignitate, realism și lirism.
Cele mai celebre opere ale lui Grigorescu – „Țăranca cu maramă”, „Carul cu boi”, „Mocanul de la Dorna”, „Atacul de la Smârdan” (Războiul de Independență). Toate cu tehnica Barbizon învățată în Franța.
Coleg al lui Renoir – amintirea perpetuă. Pierre-Auguste Renoir avea să devină în 1880-1900 cel mai bogat pictor impresionist din Franța. Picturile lui – vândute cu 100.000-500.000 franci aur per piesă.
Grigorescu – mai puțin bogat, dar foarte respectat. Picturile lui vândute cu 5.000-20.000 lei. Sume modeste pentru un pictor român, dar foarte mari pentru un mosaic-mâncător de pâine ortodoxă.
În anul 1899 – Grigorescu este ales membru de onoare al Academiei Române. Recunoaștere oficială a statului român. Plus pensiune anuală pentru meritele sale culturale.
Sfârșitul – 21 iulie 1907. Grigorescu moare la Câmpina, la 69 de ani. Înmormântat oficial. Casa lui – astăzi muzeu memorial.
Astăzi, când mergi în satul Barbizon, lângă Fontainebleau, și vezi galeria cu picturile sale, e aproape imposibil să ne imaginăm că aici, în acest sat francez modest, un tânăr român de 24 de ani a abandonat Academia de Arte Frumoase din Paris în 1862 pentru a picta țăranii francezi alături de viitorul mare maestru impresionist Pierre-Auguste Renoir.
Iar când vezi în Muzeul Național de Artă al României peisajele de la Barbizon ale lui Grigorescu – copacii, stâncile, izvoarele pictate cu o tehnică inseparabilă de cea a impresioniștilor francezi – înțelegi că primul pictor român modern nu s-a format la București sau la Paris, ci în pădurea Fontainebleau, fiind contemporan și aproape coleg cu Monet, Renoir, Pissarro, Cézanne.
Cea mai mare ironie a istoriei artei românești – părintele picturii române moderne s-a format ca pictor francez Barbizon, abandonând Academia oficială pentru școala realistă, transferând tehnica franceză asupra țăranilor moldoveni, devenind astfel singurul pictor român cunoscut în Vest în secolul XIX.
14 - mai - 2026
