Azi: drețe
Drețele (Nymphaea lotus var. thermalis) sunt plante acvatice termale din familia nufărului, considerate a fi un relict terțiar, dinainte de prima glaciațiune, când Europa avea o climă subtropicală.
Glaciațiunea Günz a început în urmă cu 1.200.000 de ani și a durat până în urmă cu 700.000 de ani. Substantivul defectiv de forma singulară – drețe – are o etimologie necunoscută.
Forma dreță sau dreață este incorectă în cazul nufărului termal și se referă la alte specii botanice. Drețele au crescut într-un singur loc pe teritoriul Europei, anume pe râul Pețea, în arealul băilor 1 Mai de lângă Oradea.
În iarna anilor 2014-2015 au fost declarate oficial dispărute din natură, din cauza forajelor geologice ilegale care au condus la colmatarea râului Pețea.
Drețele au fost salvate în ultimul moment de cercetătorii de la Universitatea din Oradea și de la Grădina Botanică din Cluj-Napoca.
Ei au reușit să replanteze și să păstreze specia în sere. Drețele au frunze mari, dințate și violacee pe partea inferioară, cu flori mari, albe.
În ultimii ani, biologii au renaturat cu succes drețele, experimental, în câteva pârâuri termale secundare antropice din Sânmartin și Felix, unde planta înflorește din nou.
Drețele au fost descoperite în 1789 de botanistul maghiar Pál Kitaibel. În 1908, biologul János Tuzson i-a dat denumirea științifică actuală, demonstrând asemănarea sa izbitoare cu nufărul alb de pe Nil.
În 1931, la inițiativa savantului Emil Racoviță, nufărul termal este declarat Monument al Naturii în România. Rezervația naturală Pârâul Pețea a devenit primul sit lacustru protejat din țară.
Drețele nu au supraviețuit miraculos din era terțiară ci grație unei oaze geotermale, adică unor pungi adânci de apă geotermală care ieșeau la suprafață prin izvoare sublacustre.
Aceste izvoare au menținut temperatura pârâului Pețea la valori constante de peste 20°C – 30°C, chiar și în timpul celor mai crunte ierni glaciare.
Pârâul a funcționat ca o seră naturală izolată, unde nufărul a supraviețuit timp de sute de mii de ani, deși specia mamă s-a retras în Africa, pe fluviul Nil.
Cercetările din ultimii ani ale biologilor maghiari L. Laczkó, B.A. Lukács, A. Mesterházy, A. Molnár și G. Sramkó, publicate în 2019, răstoarnă tot scenariul construit cu minuție de cercetătorii anteriori.
Aceștia au studiat ADN-ul nufărului termal de la Pețea și au descoperit că nu are nicio caracteristică distinctivă față de Nymphaea lotus, lotusul Nilului și, prin urmare, nu poate fi clasificată drept o specie relictă.
Descoperirea a fost neglijată în România. Teoria biologilor maghiari nu poate avea decât două explicații: ori semințele de drețe au fost aduse din Egipt de un călător necunoscut și plantate în râul Pețea, ori au fost aduse în stomacul unor păsări acvatice migratoare.
––-
Claude Monet, Nuferi – apusul soarelui, Musée de l’Orangerie, Paris
27 - iunie - 2026
