Timp de aproape 200 de ani doua mari puteri – turcii (Imperiul otoman) si austriecii (Imperiul Habsburgic) – s-au luptat intre ele in batalii care se incheiau intotdeauna cu o pace nostima, prin care invinsul platea invingatorului in teritorii.. romanesti. Să tot porti asa razboaie… Numai că românii s-au prins ca ceva este in neregula in povestea asta, ca tot timpul ei, necombatanti, ieseau si f..ti si cu banii luati. Mai greu s-au prins ce-i drept, dar s-au prins pana la urma si asta este cel mai important. In 1718, prin pacea de la Passarowitz, turcii care luasera bătaie, dau austriecilor victoriosi… Oltenia. Austriecii s-au bucurat ca le-a crescut teritoriul Imperiului, turcii s-au bucurat si ei ca le-au dat tzeapa austriecilor. Oltenia, aflată pana atunci sub ocupatie turceasca, numai belele le-a creat turcilor, ca i-a costat mai mult ocupatia decat birul strans de acolo ( era un fel de gaura neagra a Imperiului otoman). Ori de cate ori veneau functionarii turci sa adune birurile erau intampinati de olteni cu slugarnicie maxima “Sa traiiiti, ..poftiiiti,… bine ca ati venit pe la noi,…. va dam tot ce vreti, dar nu avem nimic ca suntem saraci… “ Si cum intorcea capul turcul sa se uite dupa ceva prin curtea olteanului, cum fie era el furat, fie lua un cutit in spate. Singurul câștig al turcilor in Oltenia erau caprele, dupa ce un Pașă istet a introdus regula in colectarea birurilor “nu iti iau capra ta, daca imi arati unde o tine ascunsa vecinul tau” ( de aici chestia aia cu capra vecinului) si acum oltenii se dadeau intre ei in gât cu mare bucurie. Nu puteau insa cu nici un chip turcii sa gaseasca localnici de incredere in Oltenia, asa ca si-au scuipat in sân cand au scapat de o pacoste, prin pasarea ei fraierilor de austrieci. Noii ocupanti, austriecii, s-au pus cum le era felul la treaba, adica au vrut sa le bage imediat pe gât oltenilor statul de drept. Au inceput mai intai cu o catedrala catolica la Craiova, dupa care au pus taxe la olteni pe motivul cat se poate de logic si crestinesc ca i-a costat si pe ei constructia catedralei si trebuie sa-si recupereze investitia. Oltenii au gasit rapid o rezolvare, adica le-a daramat scurt catedrala si s-au considerat dezlegati de plata taxelor. Austriecii nu se lasa si trec la ceva mai inteligent, adica fac masuratori de terenuri (primele carti funciare aparute la noi) ca sa bage impozite pentru ele la olteni. Numai ca nici oltenii nu se lasa si ori de cate ori veneau functionarii imperiali dupa impozit.. nu erau gasiti acasa (dispareau cu purcel si catel, ca sa se intoarca imediat dupa plecarea functionarilor austrieci). Micii comercianti olteni, isteti, trageau rapid si ei obloanele ferestrelor pe care era scris mare “ Mutat in Viana”. Dupa cativa ani de ocupatie au inteles austriecii ca turcii le-au tras tzeapa, ca nu scoteau nimic din Oltenia, mai mult, ii costa enorm intretinerea ocupatiei. Printul Eugen de Savoia, feldmaresalul imputernicit de imparatul Carol al VI-lea cu administrarea Olteniei, si-a zis sa mai incearce totusi ceva si hotaraste sa infiinteze o firma de recuperari de taxe si impozite, convins ca acum da lovitura. Apeleaza pentru asta la niste interlopi olteni gen vestitul Ionica Lotru ( de aici denumirea ulterioara de lotrii pentru talhari), la vestitul Neagu Papura (ala cu “tara lui Papura Voda”) la vestitul Radu Ursan ( ala din “Radu mamii, Radule”), recunoscandu-le clanurile ca trupe de panduri (pazitori la granitele imperiului) si le dă solde ca soldatilor austrieci, numai sa-si faca treaba. Pandurii insa nu recuperau nimic, o tineau numai intr-o betie, ca acum aveau bani, nu mai trebuiau sa talharesca pe cineva . Singurele lor actiuni de forta erau incaierarile din hanuri cu ..soldatii austrieci. Dupa ce ii bateau mar lasandu-i pe jos, urinau pe ei. Era un fel de semnatura a pandurilor. Era clar pentru austrieci ca metoda nu dadea rezultat, ba ii costa acum si soldele cu pandurii . Hotarasc sa ii concedieze pe cei trei interlopi cu cetele lor cu tot. Numai ca pandurii se obisnuisera cu traiul bun si nu voiau sa se lase concediati. Pe motiv ca nu si-au primit soldele timp de un an, ataca in 1726 la Dragasani caravana cu cele 20 de carute pline cu bani si aur, reprezentand taxele si impozitele stranse de austrieci din Croatia, Ungaria, Ardeal si care in drum spre Viena trecea prin Oltenia sa ia si de acolo daca se mai gasea ceva. Caravana este prinsa intr-o ambuscada, care se lasa cu multi morti din partea soldatilor austrieci , incat restul se predau. Prizonierii sunt bătuți mar cu parii si lasati lati la marginea drumului, nu inainte insa ca pandurii sa urineze pe ei, cartea lor de vizita, cum ar veni. Cand vestea celui mai mare jaf din Imperiu ajunge la Viena, are loc o mare criza financiara, care mai sa puna pe butuci tot imperiul. Imparatul pur si simplu nu mai avea bani sa plateasca soldele militarilor, asa ca isi baga picioarele in ea Oltenie si ordona retragerea imediata de acolo a armatei si administratiei imperiale. Turcii, patiti, nu au mai riscat sa intre in Oltenia, mai ales ca juridic Oltenia era tot a austriecilor. La fel nici boierii din restul Tarii Romanesti nu aveau curaj sa intre. In lipsa de alta autoritate in zona , talharul fost pandur Neagu Papura se instaleaza el ca “Voda” si trece la condus Oltenia. Prima lui reforma economica : se desfiinteaza tot ce inseamna taxe si impozite in Oltenia. A doua reforma : darile serbilor catre boieri se reduc la cat poate da familia de tarani boierului, potrivit sfatului batranilor satului. A treia reforma: comerciantii se puteau imprumuta de la el, Voda, fara dobanda, cu restituire dupa realizarea profitului. Papura Voda isi permitea reformele, ca avea acum banii si aurul furat de la austrieci.. Reformele economice ale lui Papura Voda din Oltenia ( a nu se confunda cu moldoveanul Papura Voda, poreclit asa, ca manca si el papura pe timpul foametei de acolo) au dus la un boom economic in Oltenia, toti comerciantii din jurul Olteniei venind aici sa beneficieze de avantajele scutirii de taxe si impozite. Desi in Oltenia nu functiona o justitie cu judecatori, infractionalitatea disparuse complet, ca nimeni nu era nebun sa si-l puna in cap pe Papura Voda. Libertatea deplina si prosperitate au tinut cativa ani in Oltenia, de aici expresia “ Tara lui Papura Voda” pentru ca nu erai incorsetat de taxe, impozite si… legi. Cand banii lui Papura Voda s-au terminat evident ca s-a terminat si domnia lui, aceasta luand din nou drumul codrului, unde avea o bogata …expertiza. Ce vremuri, domle, ce vremuri ..!
