La Radio România-Actualități, o voce masculină cu un pronunțat accent răsăritean, se plângea, pe 19 mai 2026, că site-urile PRO-RUSE și influencerii PRO-KREMLIN, dar și boții, tiriboții, goții, ostrogoții și alți comentatori putiniști, care dezinformează în mod constant și-și bagă limbile lor perfide în urechile noastre delicate, au insinuat răutăcios că Ucraina nu ne-a dat, la Eurovision, puncte destule! Cică juriul ne-a dat numai 3 puncte… adică tot atât cât ne-a dat și juriul din Moldova.
Da, e clar: trebuie să fii un nenorocit de putinist ca să te șifonezi pentru că la un concurs unde votul n-are nimic de-a face cu așa-zisa muzică de pe scenă, ci are de-a face doar cu „o mână spală pe alta”, fiind aproape exclusiv POLITIC (sau GEOPOLITIC, mă rog…), juriul dintr-o țară vecină, aflată în război și-n în care guvernanții români pompează regulat niște sume care să întrețină un nivel de trai cu indicatori mai buni decât în România, nu-ți oferă nici măcar bucățica aia de ciocolată, clamată de Mirel Curea cu prilejul altui EUROVISION:
„Mi se pare un gest de o eleganță extraordinară faptul că premiul EUROVISION a fost acordat Ucrainei. Habar nu am ce a cântat, că nu halesc șușe de-astea, dar în înțelegerea mea gestul juriilor, care cum o fi fost, este de-o noblețe aparte. Este ca și cum ai da o bucățică de ciocolată unui copil aflat pe patul unui spital: măcar să-și îndulcească sufletul.” (Mirel Curea, un filosof, 2022)
Sigur că unii dintre noi ar putea fi ușor șucăriți că Ucraina nu ne-a dat bucățica aia de ciocolată care să ne îndulcească suflețelul, ba chiar nici Moldova nu s-a obosit să ne-o dea! Însă trebuie, desigur, să fii un putinist sadea ca să gândești așa!
Generozitatea guvernanților noștri pentru „slava Ukraina!” e o realitate deoarece dânșii, conducătorii români, sunt foarte chibzuiți: iau binișor pielea de pe populația română până la os, după care, grijulii, mai adună într-un castronel și măduva osoasă, ca să nu se risipească aiurea, apoi împing ceea ce-au colectat către sărăcuța țară vecină de la răsărit, ca să poată mări conducătorii lor salariile profesorilor ucraineni și ale altor categorii sociale. În schimb, recunoscătoare, Ucraina ne oferă șansa neprețuită de a se studia în universitățile românești istoria, cultura și limba ucraineană, în conformitate cu memorandumul semnat de cele două Prime-doamne pe 13 mai 2026 (sau, mă rog, e un fel de-a spune… de fapt… mamă-Doamne ce mai doamne!) -Olena și Mirabela… păi, nu? noi le-am dat – ei nu rămân datori, ci ne dau și ei! N-am fi noi niște nerecunoscători dacă n-am aprecia „donația”? Iată:
„…«România susține limba și cultura ucraineană, precum și dorința noastră de a le face cunoscute în lume. Bucureștiul este una dintre cele 119 locații din 59 de țări în care funcționează deja ghiduri audio în limba ucraineană, în cadrul proiectului nostru de UCRAINIZARE a principalelor monumente ale lumii» a precizat Olena Zelenska. Ea a anunțat, de asemenea, că țara noastră va deveni cel de-al 27-lea stat ale cărui universități se vor alătura COALIȚIEI GLOBALE A STUDIILOR UCRAINENE, o inițiativă de stat dedicată studiului academic al Ucrainei și al tot ceea ce este ucrainean. «Împreună cu doamna Mirabela vom participa la semnarea memorandumurilor relevante cu universitățile din București, Cluj și Suceava», a adăugat Olena Zelenska.” (ADEVĂRUL. ro, 13 mai 2026)
Dacă n-aș fi văzut, acum câțiva ani, pozele din Cluj cu steagurile Ucrainei atârnate de stâlpii de electricitate, alături de steagurile Uniunii Europene, mult mai numeroase decât sfiosul steag al României, care mai apărea ici și colo, din întâmplare… dacă n-aș fi evaluat apologia deșănțată a „borșului ucrainean” făcută de diverși influenceri… dacă n-aș fi citit despre gratuitățile și facilitățile cele mai fanteziste oferite de statul român cetățenilor din țara vecină, în timp ce populației autohtone i se prezentau mereu buzunarele goale… dacă n-aș fi remarcat atâtea și atâtea exagerări absolut dezgustătoare, poate că aș fi uluită aflând că, în modul cel mai serios, ne raliem COALIȚIEI GLOBALE A STUDIILOR UCRAINENE și că, la Muzeul Grigore Antipa există un „ghid” în limba ucraineană iar cetățenii ucraineni nu plătesc bilet la intrare, spre deosebire de plebimea română, care plătește, nu glumă!
Pe când așa… eu zic că suntem pe calea cea bună! La anuʼ, când în universitățile românești se va studia la greu limba, istoria și cultura ucraineană, vecinii cei adulați de guvernul nostru o să ne dea doar două puncte la Eurovision, ca să ne băgăm mințile-n cap, iar noi, firesc, o să zicem în limba ucraineană: „săru-mâna, boierule! iartă-ne că am îndrăznit să sperăm la mai mult!”
21 - mai - 2026
